RSS

TESTEAZA-TE

TESTE ONLINE

COMUNITATE

CONFESIUNI CLUB PSY CONCURSURI NEWSLETTER FORUM PSY BLOG FELICITARI ONLINE

INTREBARI

SFATUL EXPERTULUI DE MEDITAT: CITATE

IN DETALIU

STIRI & REPERE AGENDA LUNII DOSAR PSIHOLOGIE MINTE SI CORP DEZVOLTARE PERSONALA DICTIONAR DE PSIHOLOGIE VEDETE SI PSIHOLOGIE CULTURA

REVISTA

EDITIA MAI 2012

ABONAMENTE

HARTA SITE

 

PUBLICITATE

 

CONTACT

Confuza...

Florentina, 18 ani


Bookmark and Share
redimensionare redimensionare trimite prin email printeaza voteaza trimite prin YM voteaza
  Trimiteti o confesiune  

NOTA ARTICOL

0,00/0


Acorda o nota acestui articol 

TESTE ONLINE

Ai incredere in tine insati? Sunteti o fiinta sociabila sau solitara? Prapastia dintre generatii (II) Prapastia dintre generatii (I) Va place viata de familie? Relatiile la locul de munca Esti o persoana echilibrata? Esti gata pentru marea dragoste? Care este cel mai important lucru pentru tine? Care e coeficientul tau de memorie?

ULTIMELE CONFESIUNI

Lipsa de respect... O dragoste interzisa Gelozie=Frica...? Neincrederea lui... Un vis admirabil Iubire imposibila dar iubire la patrat... Din nou speranta si bucurie Durere Rascurce de drumuri Depresia unei mame

Incep prin a spune ca la inceputul acestui an am incheiat o "relatie" de 2 ani. Am scris "relatie" deoarece a fost o relatie la distanta. Am tinut foarte mult la persoana respectiva si inca tin. Anul asta termin clasa a 11-a, la inceputul anului scolar am fost repartizati dupa medii si dupa preferinte privind domenii precum: contabilitate, marketing, relatii sociale. Cu alte cuvinte am avut atat profesori noi cat si colegi, m-am imprietenit foarte repede cu majoritatea (fiind o fire sociabila). Totusi cam pe la inceputul celui de-al doilea semestru am observat o schimbare in comportamentul unuia dintre colegii mei (suntem un grup de 5 persoane care ne intelegem super bine si vorbim orice liber, printre care si acest baiat). Fiind o fire foarte timida nu a spus nimic pana la majoratul unui coleg de-al nostru cand si-a luat inima in dinti si a spus ce simte. Nu pot sa descriu cate emotii avea dar m-a amuzat faptul ca atunci cand mi-a zis ce simte stateam unul in fata celuilalt si totusi nu a avut taria sa ma priveasca in ochi. Eu i-am zis ca nu stiu inca ce simt pentru ca momentan nu ma pot rupe de trecut si ca nu pot sa ii dau un raspuns... De atunci el tot incearca sa imi dovedeasca ca tine la mine, de fapt chiar mi-a dovedit asta - flori, tot felul de gesturi frumoase de care pana acum nu avusesem parte. Dar eu nu pot sa tin la el la fel asa cum tine el la mine dar nici nu pot sa ii spun ca nu vreau sa fim impreuna pentru ca imi e teama sa nu il ranesc si sa nu pierdem frumoasa legatura de prietenie pe care o avem. Sunt confuza... nu vreau nici sa stau cu el din mila, dar nici sa il ranesc. Ce sa fac?

>

 


Bookmark and Share
redimensionare redimensionare trimite prin email printeaza voteaza trimite prin YM voteaza

COMENTARII ARTICOL

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

FORUM

Mod de abordare a unui parinte bolnav DIAGNOSTIC SI EVALUARE CLINICA: 22-24 IUNIE 2012 NOU GRUP DE DEZVOLTARE PERSONALA: 4 MAI 2012 SUPERVIZARE IN PSIHOLOGIE CLINICA: 10 MAI 2012

Intra pe forum si comenteaza

SFATUL EXPERTULUI

Cum scap de nevroza?

Ma adresez voua fiindca de mult timp sufar de o lasitate incredibila. Mereu imi fac planuri pe care nu le duc la capat, am mereu teama ca o sa ies pe...

BLOG

PRAGA, orasul de aur

Intr-o noapte, rabinul din praga a visat ca sub unul dintre podurile vechi ale orasului e ascunsa o comoara. A mers in zori la >>

CELE MAI CITITE DIN ACEASTA LUNA

Ai incredere in tine insati?

Care e coeficientul tau de memorie?

Ce gandesc barbatii despre tine?

Sunteti o fiinta sociabila sau solitara?

Cat de cuceritoare esti?

Reproducerea oricarui material scris sau ilustrativ din acest site este categoric interzisa in lipsa consimtamantului prealabil al editorului.
Copyright © Edipresse A.S. srl