In urma cu cinci ani de zile am cunoscut un baiat, firesc eram destul de mica si naiva pe vremea aceea. Si totdata eram speriata de-a dreptul de baieti, probabil si din cauza faptul k in preajma mea nu s-au aflat prea multe persoane de gen masculin, pt ca tatal meu ne-a parasit atunci cand eu implinisem un anisor.
Urmand cursul firesc al lucrurilor am ajuns s fim prieteni si sa avem o relatie. Totul parea asa frumos, pana in momentul in care au aflat parintii mei. Atunci s-au naruit toate visele mele. Au urmat certuri, scandaluri si fel si fel de lucruri impotriva relatiei noastre. Toate aceste lucruri pe mine m-au facut sa vreau sa continui, pe el l-au facut sa renunte. Insa a renuntat dupa ce a obtinut ceea ce a vrut de la mine. Eu ma indragostisem. Parca nu imi puteam da seama ce e real si ce nu este real. Insa spre dezamagirea mea el renuntase, se plictisise deja de certuri, de situatie probabil si de mine. Si la scurt timp si-a gasit pe altcineva.
Insa eu nu am renuntat la el nici macar in momentul in care am aflat asta. Am continuat sa insist. Si am insistat 3 ani de zile pentru ca atat a durat relatia sa cu acea persoana. Tin sa precizez ca in tot acest timp el acceptase sa ne vedem "pe ascuns" adica am fost folosita intr-un fel. Dupa acesti 3 ani de zile s-a intors la mine. Si ce credeti ca am facut eu? L-am primit cu bratele deschise, ca si cum nimic nu se intamplase. Au acceptat situatia si parintii mei spunandu-mi ca daca eu cred ca voi fi fericita ei il accepta!
Era visul meu devenit realitate, puteam sa fiu cu persoana iubita fara a interveni nimeni, fara a-l imparti cu cineva. Puteam sa fim doar noi 2. Insa nu a durat prea mult fericirea mea, mai exact 2 luni, pentru ca el a hotarat sa plece in Spania sa lucreze iar eu eram din nou legata la maini. Era alegerea lui eu nu aveam ce sa fac. Si a plecat!
E plecat de un an si patru luni iar eu nu am incetat nici o clipa sa ma gandesc la el. L-am cautat, am sperat ca poate totusi se va intoarce. Nu am primit in schimb decat vorbe care nu m-au ajutat deloc. Ma intreb oare cum ptem fi noi femeile, cum putem sa mai iubim barbatii care ne dezamagesc de cate ori au ocazia si care nu tin cont niciodata de asteptarile si sentimentele noastre? IL IUBESC. E singurul lucru care il pot spune. E singura certitudine pe care o am in momentul de fata...
>
