Scrisul este cea mai fidela radiografie a sufletului. Atunci cand iubesti si esti iubit inapoi, se simplifica lucrurile. Totul e roz si se merita. Dar ce se intampla cand iubesti si se opreste aici? Ce se intampla atunci cand investesti tot ce ai in persoana pe care o iubesti si tot ce primesti inapoi este indiferenta? Sau…poate primesti cate o vorba aruncata in vant. Asa, pentru a face jocul mai interesant. Nu se poate exprima in cuvinte cat este de dureros sa iubesti o persoana si sa nu stii daca sentimentul e reciproc. Tot ce primesti inapoi sa fie o incertitudine seaca. Eu si iubitul meu suntem de 5 ani impreuna, ne-am cunoscut pe messenger. La inceput totul era un joc, un joc de adolescenti, cu toate ca noi nu mai eram de mult adolescenti. El era pe punctul de-a se insura, eu eram deja casatorita. Cu toate astea atunci cand ne nimeream a fi amandoi on line ne luam cu vorba si stateam ore in sir la povesti. Eu ii impartaseam din ale casniciei, el imi povestea de iubita lui, despre ei, dar cel mai mult cat de indragostit era de ea. Pentru a nu ma amesteca in viata lui ii spusesem ca sunt din iasi. Ii placea Iasul si si-ar fi dorit sa-l viziteze. Totul a inceput de ziua copilului, am trimis un mesaj de la multi ani pentru toti din lista, el mi-a raspuns si mi-a zis ca va trebui sa-i fac un cadou dublu pentru ca e si ziua lui de nastere. Cum eram pe messenger i-am spus ca-i voi darui o prima noapte din viata mea, si am ramas la povesti pana dimineata. Era la servici dar isi astepta prietenii la un suc (lucra la un club, vorbeam de pe telefon). Iubita lui i-a citit ultimul mesaj trimis de mine, din care se intelegea ca voi petrece noaptea cu el, s-au certat si ea a plecat furioasa. Asa am aflat ca de fapt ea nu-l prea iubea, si nici parintii ei nu erau de acord cu relatia lor. Timp de 8 luni am vorbit pe messenger si la telefon fara sa ne intalnim. Iubita ii plecase in Italia la o ruda, nunta se amanase, noi ne apropiam tot mai mult, devenisem dependenti de messenger si de telefoane. Dorind sa ma cunoasca a facut un drum la Iasi. Era deja in gara cand m-a sunat si m-a anuntat ca e in oras. Am reusit sa invoc o plecare neprevazuta la niste rude dar mi-am dat seama ca am mers prea departe. Am hotarat deci sa-i spun adevarul si sa ne intalnim. Prima intalnire in loc sa ne aduca cu picioarele pe pamant mai tare ne-a apropiat, am ajuns direct in pat. La realitate m-a adus telefonul primit de la sotul meu care era plecat in strainatate. Se apropiau sarbatorile de iarna, ai nostri vesisera si ei acasa, dar noi tot ne mai intalneam pe ascuns sau vorbeam la telefon. Stiindu-l in bratele iubitei simteam ca mor, de multe ori nici sa respir nu mai puteam, ma certam tot mai des cu sotul asa ca am hotarat sa-i spun ca vreau sa divortam. A inebunit de furie dar nu mi-a mai pasat de nimic, am fugit de acasa. Am rupt legatura cu toata lumea, singurul telefon il asteptam de la El... Si a sosit in noaptea de revelion. Iubita il parasise de tot, plecase in Italia, avea acolo un nou iubit. A venit la mine. Locuim impreuna, dar destul de des devenea trist, asculta melodii care mie imi dadeau a intelege ca se gandeste la EA. O perioada au tinut legatura, ea spunea ca ar vrea sa revina in tara si poate si-ar mai acorda o sansa. Fara sa vreau i-am gasit niste mesaje pe telefon, el inca nu o uitase. Eu umpleam un gol dar inca nu aveam un loc al meu in inima lui. Anul trecut in decembrie, EA a avut un accident de masina in Italia si a decedat. Sincer si eu am fost trista, a fost la inmormantare, dar inca simt ca o iubeste, il mai surprind uneori ca-i priveste pozele. Oricat de mult il iubesc si ii inteleg iubirea, ma macina ca inca se gandeste la ea. Stiu ca si pe mine ma iubeste, dar nu ca pe ea... Ce pot face, cum pot sa scap de umbra ei?
>
