Am trait o poveste bulversanta de iubire care mi-a dat peste cap multe principii de viata. O poveste fara cuvinte mari de iubire. Fara promisiuni. Fara pretentii. Dar cu multa voie buna, simt si luciu in ochi. Cu multe gesturi de tandrete autentice si multa grija pentru persoana mea ATUNCI CAND ERAM ALATURI DE EL, nu si cand lipsea. Pot spune sincer si fara ezitare ca a descoperit Femeia din mine. Am trait cu el momente atat de intime, incat nu as avea cuvinte suficiente sa le descriu decat prin notiunea de SPECIAL, DEOSEBIT. El, fiind psiholog de profesie, a stiut sa-mi identifice nevoile, sa le amplifice timp de 2 ani, ca in final sa devina aproape centrul universului meu si nu exagerez deloc. A fost un joc frumos, in care m-am lasat antrenata...si asta o constientizez. Un fel de manipulare din partea lui? Intre timp am aflat (de pe net) ca s-a insurat... Socant pentru mine a fost ca ziua dinaintea nuntii lui a petrecut-o cu mine, fara ca eu sa stiu ca a doua zi este mire... El, normal, fiind constient de asta... Explicatia lui - datoreaza ceva si nu a putut proceda altfel. Eu, am gasit putere in mine sa rup relatia. Dar... ma obsedeaza imaginea lui pana in prezent... realizez aproape inconstient ca trec toti barbatii pe care ii vad, care imi fac curte, prin prisma lui...Ce pot face? Ajutati-ma va rog!
>
