Mereu m-am gandit daca exista o prietenie adevarata intre un barbat si o femeie. Mi-am dat seama ca nu. In cazul meu totul a inceput cand eu mi-l doream pe el ca iubit. Am inceput sa ne imprietenim si mi-am dat seama ca intre noi nu poate fi mai mult decat o prietenie adevarata, pura. Incepusem sa ne confesam unul altuia. El era intr-o relatie, dar era indragostit de una dintre prietenele mele bune. Am incercat sa il ajut in situatia asta. El a prins extrem de mare incredere in mine, incepuse sa ma aprecieze mai mult decat pe persoanele de langa el, prietena sa si amica mea... Devenisem practic cei mai buni prieteni, vorbeam despre absolut orice si eram extrem de apropiati si fizic. Atat prietena lui cat si amica mea incepusera sa fie geloase pe mine. Eu nu stiam ce vreau. Eram si eu implicata intr-o relatie. Intr-o seara, eram amandoi si cu niste prieteni intr-un club iar eu si cu el eram ca deobicei foarte apropiati, tot timpul impreuna, vorbeam, radeam, dansam si... la un moment dat ne-am sarutat. Nu imi imaginez cum am ajuns in situatia aceea dar stiu ca dupa eram foarte socati. Am hotarat sa continuam sa fim prieteni la fel de buni, pentru ca el si-a dorit asta, nu vroia sa ma piarda. A spus la un moment dat ca totul a fost alcool si EL intr-o egala masura. Este extrem de confuz si spune ca ne doreste pe toate 3, dar am aparut in acelasi timp. Concluzia mea, desi nu stiu daca este corecta, este ca la prima tine, de a doua este atras sexual, ultima reprezinta femeia perfecta din punct de vedere moral... cea care il pune pe picioare atunci cand cade, cea cu care se potriveste din toate punctele de vedere. Sunt confuza, nu imi dau seama ce imi doresc... nu stiu ce simte el, nu stiu de ce a facut asta, pentru ca mie sarutul mi-a trezit niste sentimente uitate.
>
