La varsta mea cred ca increderea in Dumnezeu este mai mult o achizitie personala decat o impunere sociala.
Am 42 de ani si sunt sigura ca nu ma agat de credinta ca sa imi implinesc fel si fel de vise sau ca asa mi-a transmis mama. L-am descoperit pe Dumnezeu prin mine insami, avand sansa unor revelatii in momente cheie ale vietii mele.
Nu cred ca fost o minune cand fiul meu a scapat cu viata de sub rotile unui camion, de exemplu. Intotdeauna am mers la biserica si am incercat sa respect o cutuma religioasa.
Am tinut posturile de mica si m-am ingrijit de hrana spirituala a mea si a familiei mele cum am stiut mai bine.
Cel mai greu a fost sa ii conving cu postul. Fara sa cad in patima de a-i determina pe copiii mei sa fie mai religiosi decat ar fi vrut la o anumita varsta, am reusit totusi sa le ofer perspectiva pozitiva asupra postului.
Cum acum ne aflam in postul de Paste cred ca ar trebui sa spun cat de importanta este alimentatia in aceasta perioada. Nu sunt genul care se concediaza repede cand vine vorba de gatit, ba dimpotriva.
In perioada de post am o multime de variante culinare pe care in afara lui nu le prea abordez. Acest lucru ii face fericiti pe toti din familie. Stim sigur ca in post vom manca sarmalute delicioase cu ciuperci, dupa reteta strabunicii mele, reteta care a cucerit generatii la rand in familia mea.>
Ma adresez voua fiindca de mult timp sufar de o lasitate incredibila. Mereu imi fac planuri pe care nu le duc la capat, am mereu teama ca o sa ies pe...
