Pauza dintre vene - Selectie de poeme din volum

I.
Cativa porumbei la fereastra, in lumina. O camera plina de femei albe, pentru care tineretea e o poza de nunta cu marginile ingalbenite.

Ma mutasem pentru o vreme intr o camera de spital. Ii ingrijeam pielea, lacrimile, ii duceam gesturile pana la capat. Ii sosise varsta in care simtea nevoia sa se sprijine pe intuneric, fara alte lanturi. El nu ma putea vizita acolo. Nu avea voie sa intre. I se scurtasera venele. Baga degetele prin grilaj, asteptand. Se vedeau deja frunzele pe sfarsite, eu deschideam ferestrele si era o liniste noua. Doua dintre femeile bolnave din camera urinau in pat. Zambeau stingherite. Asistentele se indepartau cu o senzatie de voma in priviri. Doar porumbeii ramaneau pe pervaz privindu-ne, ciugulindu-ne. Ca niste asistente batrane, mici si albe, care inteleg tot fara ca durerea sa mai zbiere si ecourile ei sa zdruncine ferestrele.

Mi-ai spus ca nu mai poti trai pentru ca tu esti afara si eu inauntru. Ti-am mangaiat obrajii cu pal¬mele reci. Era o liniste despre care mi e frica sa vor¬besc, ingalbenita pe la margini ca pozele de nunta ale batranelor. Cand ma intorceam, femeile din salon se dezbracau pana la sange si imi aratau bataile inimilor lor, imi aratau nepasarea cu care isi lustruisera sen¬timentele in toti acesti ani. Ma implorau sa iert, sa salvez boala, dragostea si restul.
Am plecat sperand ca asta sa fie ultima oara cand boala ne aduce aminte de dragoste.

II.
Locuim de cateva saptamani
intr-un vagon de tren.
N am putut inchiria nici o garsoniera
unde sufletele noastre sa se usuce.
Dimineata facem dragoste pe sine.
Asteptarea, extazul ne tin de urat.

III.
Mangai locul unde pieptul tau a atins cearsafurile, sinele. Miroase a copil care plange.

Nu am avut niciodata musafiri.
Asteptarea m-a mutilat.

Inca iti imbrac tricourile si camasile ramase, mi le apas adanc pe piele,
sperand ca iti voi simti intr-o buna zi
firele de par de pe brate
zbarlindu-se.

IV.
de-abia mai pot
intra ca un microb
ma subjuga
absenta mea e indiscreta
ora doua noaptea
tata urla ca e inadmisibil
ca o fata la ora asta sa

indur
absenta mea nu e muza nimanui
absenta mea se aseamana
cu o multime de capete chele tatuate cu serpi
absenta lui din asternuturi
urma unui toc intr-un asfalt infierbantat
tata ma alinta cu obraznicie

stapanirea de sine e ceva atat de abstract acum

el se trezea nadusit
la ora doua noaptea
dar eu stiam cu doua vieti inainte
nimic interzis doar apropierea

te stimulez
respir sacadat un aer acid al altora
un aer dezradacinat
plang sub un bec castrat de lumina
la ora doua noaptea
cand fetele n-au voie sa

in vagauna ta
absenta mea poarta
o rochie motolita de mireasa

Selectie de poeme din volumul

Citeste Un cantecel asurzitor - o confesiune a autoarei.

Vrei cartea? Comanda aici.