Tandru si rece

„Felix Nicolau este un remarcabil povestitor, unele episoade savuroase fiind naratiuni de sine statatoare. Scena cu cele doua matusi matusalemice care isi exploateaza o vecina hapsana, descrierea tatalui Sabinei, alcoolicul melancolic bucovinean care nu are acces la frigiderul cu mancare, sau scena cu „domnu Ciolpan”, care executa singur in cada o circumcizie cu o lama, care trebuie asociata cu episodul cand Leo isi arde un neg cu briceagul incins pe aragazul din bucatarie (atentie, sectia „Negi” nu exista in nici un spital din Romania) sunt dovezi incontestabile ale talentului autorului.

Cele mai vii si mai pline de savoare descrieri ale lui Nicolau sunt, de exemplu, acelea din transportul in comun bucurestean. Statul la coada la metrou, episodul cu troleul care trage dupa el o baba, prinsa intre usi sunt pure bucati de comedie.

Nicolau nu pierde niciunul dintre locurile comune post-decembriste - conturate ca in fundalul epic. Brigitte Bardot transforma cainii tiganilor in „bardoti”, un business-man conduce Alfa Romeo si are 15 perechi de pantaloni in portbagaj, e o lume populata cu „Adi Copchilu Minune” si cu „Florin Salam” (despre care autorul intervine, deus ex machina, si ne anunta ca nu era in perioada cand are loc actiunea) La fel este si referinta la canibalul din Germania, ale carui practici culinare sunt descrise cu maxima savoare de Nicolau sau trimiterea la emisiunea lui Mircea Badea”.
Doru Pop

„Ce roman turbo, cu povesti aiuritoare, pline de vertijuri si personaje care mai de care mai sarite din rama – de la cititori de Heidegger si Dante, pana la fete iubitoare de medii si media – e acest Tandru si rece! Felix Nicolau si-a “tunat” cartea cu tot ce trebuie: umor, sex, pagini de jurnal... intelectual , dar si dese intalniri de gradul III cu “sofisticata civilizatie romaneasca”. Mai sunt acolo o poveste de amor si-un drum pe la spitalul de nebuni, asa ca puneti-va centurile de siguranta, daca nu vreti sa zburati din scaun in timpul lecturii.”
Robert Serban

Tandru pentru ca e greu sa rezisti exuberantei feminitati balcanice. Rece intrucat realitatea se arata a fi vorace si splendid de perversa. Tandru pentru ca un barbat traieste de la o dragoste la alta, indiferent de formele pe care le imbraca pasiunea. Rece intrucat nimic nu e sigur: nici sexul personajelor, nici sexul obiectelor. Nici macar un motan nu este ceea ce pare, ci un birmanez electronic, o camera de filmat spion.

Daca exista un Graal romanesc, atunci el se ascunde in mintile tranchilizate ale personajelor. Nimeni nu-si poseda identitatea. Un roman, carevasazica, despre marea conspiratie moldoveano-olteneasco-banateano-munteneasca in care suntem bagati pana peste cap, fara ca macar s-o banuim. Deplasandu-ne pe axa Pamela Anderson-Gica Petrescu-Romica Puceanu, tot ce ne ramane de facut, odata ajunsi la capatul ei, este sa raspundem la intrebarea Who’s who? Daca ne tin curelele, fireste...

Felix Nicolau s-a nascut pe 17 decembrie 1970.
Este conferentiar universitar la Facultatea de Filologie din cadrul Universitatii Hyperion din Bucuresti.
A debutat in anul 1995 cu volumul de versuri Ascultind cerurile.
Urmeaza volumele: Cucerirea risului (1996), Salonul de inventii (2002), Bach, manele & Kostel (2006).
In anul 2003 publica volumul de istorie si critica literara Eroismul eminescian, apoi volumul de eseuri de literatura comparata Homo imprudens (2006).

Citeste aici un fragment din roman.

Citeste Daca scrii doar pentru surpriza de la final, aleluia! - o confesiune a autorului.