In momentul in care biopsia Martinei a confirmat ca avea cancer, primul ei gand a fost: „Cum o sa ii spun asta sotului meu?“.

Avea dreptate sa fie preocupata, pentru ca lui Jacques a trebuit sa ii stearga lacrimile, sa gaseasca cuvintele potrivite pentru a-i ameliora suferinta...

Istoria s-a repetat si la birou. Cand a anuntat ca va lipsi cateva saptamani pentru a incepe tratamentul, tot ea a fost cea care a trebuit sa ii linisteasca pe colegii inlacrimati si sa ii asigure de faptul ca nu aveau motive de ingrijorare.

Griji si-a facut si pentru copiii ei. La 10, respectiv 12 ani, acestia nu au maturitatea necesara pentru a „gestiona“ lucrurile... Deodata, din cauza oboselii, mama lor va fi incapabila sa le mai prepare cina... Cum vor reactiona cand ii va cadea parul si va trebui sa poarte peruca?

Vorbindu-i doctorului despre toate aceste griji, Martine si-a dat seama ca in realitate ea este cea bolnava si nu apropiatii ei!

Medicul i-a explicat amabil ca probabil acesta este momentul cel mai prielnic sa renunte la rolul de protectoare si sa invete sa se lase ajutata.

Martine nu este singura care a reactionat in acest mod. Intr-o ancheta realizata pe aproape 176 de femei cu cancer de san, echipa doctorului Grace Yoo, de la Universitatea din San Francisco, a observat ca foarte multe paciente se preocupau mai mult de apropiatii lor decat de ele insele.

Conform unui alt studiu, femeile care invata sa ceara ajutorul prietenilor – mai ales al prietenelor – se pare ca au de doua ori mai multe sanse de a supravietui cancerului de san decat cele care se izoleaza si isi interiorizeaza emotiile si suferinta.

Pentru Martine, ajutorul a venit treptat, din mai multe directii, adesea fara a fi nevoie sa il ceara. O mama ai carei copii mergeau la aceeasi scoala cu ai Martinei, s-a oferit sa ii ia la ea acasa si sa ii supravegheze in momentele cele mai dificile ale chimioterapiei.

Sotul ei, dupa cateva zile in care a trebuit sa se obisnuiasca cu ideea, a luat decizia sa o insoteasca mereu la medic si sa o ajute sa cantareasca avantajele si dezavantajele fiecarei decizii.

Sora Martinei, cu care nu mai vorbise de cativa ani, a venit sa o vada, a invitat-o la cinema, a facut-o sa rada, i-a oferit sprijinul in timpul momentelor de deznadejde.

Copiii au invatat sa o maseze atunci cand aproape ca nu mai putea sa se miste si i-au descarcat un program special pe calculator pentru a „proba“ peruci.

La scurt timp dupa terminarea tratamentului, Martine a redevenit femeia care era dintotdeauna. Dar ceva special se instalase in sufletul ei.

Pentru ca s-a lasat dusa de val si a putut sa isi arate fragilitatea, a capatat si mai multa incredere in viata.