Psihologie si astrologie: Zodia Racului

Astrologia si psihologia nu prea se combina de obicei. Iata insa ca am descoperit o carte in care cele doua stiinte au un punct comun. Este vorba despre„Astrologie si psihoterapie” de Fritz Riemann.

Racul

Urmatorul semn, cel al Racului, aduce cu sine un contraimpuls, o reamintire, la care accentul cade in intregime pe perceptia personala a sentimentelor, pe amintirea care inseamna o traire foarte subiectiva, individuala. Deoarece trecutul nostru, povestea personala a vietii, este proprietatea sufleteasca ce ne apartine doar noua si care ne deosebeste de toti ceilalti oameni.

Omul din acest semn este legat de trecutul sau si de valorile sale sentimentale, relatia sa cu trecutul este deosebit de puternica, mai ales legatura cu elementul matern, ea fiind prima relatie interumana ce ofera caldura si siguranta. Il fascineaza intrebarea „de unde?“, sursele si originile paradisului pierdut al primei copilarii. „In cautarea timpului pierdut“ numeste Marcel Proust, influentat puternic de acest semn, romanul sau autobiografic.

Dar trecutul nu il apasa pe acest om ca pe cel nascut sub semnul Taurului, care il tragea ca pe o povara in urma sa; el este cuprins aici ca de un dor de casa nostalgic-melancolic, iar amintirile i se par cateodata mai reale decat prezentul cel concret.

Sensibil, simtitor, impresionabil cum este, are nevoie de mai multa siguranta si protectie decat altii, de un fel de „carapace“ in care sa se poata retrage atunci cand, cel atat de usorde necajit si de lezat, se loveste de greutatile vietii. Ea poate fi o apropiere umana plina de incredere, un parteneriat, un camin, o pasiune, care ii devin ca o patrie; chiar si o activitate de ajutorare, o sarcina materna, de ocrotire, prin care le da celorlati ceea ce-si doreste chiar el atat de mult, se poate transforma pentru el intr-o carapace protectoare.

Prin starea sa de baza de o sensibilitate ce necesita protectie se explica trasaturile caracteristice ale celui nascut sub acest semn. In domeniul ascendentului gasim o constitutie mai degraba delicat-sensibila care, dupa o predispozitie mai bolnavicioasa in copilarie, a devenit mai tarziu tot mai robusta, ca si un temperament sensibil-flegmatic, cu o sensibilitate mare si fiind de o mare impresionabilitate. Ca pentru a-si echilibra slabiciunea vitala, este de o ambitie marcanta, ce se poate transforma intr-o problema daca energiile vitale de completare si fortele dinamice minime de expansiune nu i-ar sta la dispozitie in suficienta masura pentru a se impune si a-si realiza scopurile propuse, mai ales ca ii lipseste duritatea, nu are „coate“.

De aceea se foloseste de o precautie diplomatica si o adaptare aparenta foarte elastica pentru a-si atinge scopurile, inlocuind lipsa tariei cu tenacitatea. Din cauza usurintei cu care poate fi lezat, se afla in situatia celui care sade intr-o sera si de aceea nu are voie sa arunce cu pietre — agresiunile sale se vor exterioriza de aceea mai degraba in mod indirect, prin a fi jignit, indispus si ofensat si a trezi in celalalt sentimente de vina, pedepsindu-l astfel. Atunci cand este necajit sau dezamagit se retrage adesea in „coltul imbufnatului“, in visele de dorinta foarte animate si in lumea fantasmelor, pe care le indrageste mai mult decat realitatea, caci ele ii implinesc ceea ce in realitate ii este interzis.

Luna in acest semn mijloceste puternice inclinatii matern-ocrotitoare. Necesitatea protectiei sufletesti, ocrotirii prin relatiile sentimentale este foarte mare si are intotdeauna posibilul dublu aspect al refugiului pe care il cauta, dar il si da. Ambele pot deveni problematice; pe de o parte, in sensul dorintei de a vrea sa fie dadacit si prin aceasta de a ramane copil; pe de alta parte, in dadacirea exagerata a altora, ceea ce ii preface pe ceilalti in copii. Ambele ipostaze se pot transforma in tiranie sentimentala (O. Adler), mai ales daca incearca sa obtina prin constrangere sa fie luat in considerare sau sa i se acorde afectiune, aratand o sensibilitate demonstrativa sau toane.

La ambele sexe „romanul de familie“, devotamentul sentimental fata de patrie, familie si rude sunt deosebit de durabile si marcante; totodata acest om este manat de pulsiunea deambulatorie, asa ca se situeaza mereu intre dorul de casa si dorul de duca, avand intotdeauna nevoie de un „cuib“ ca baza, la care, dupa ce a fost impins de dorul de duca, sa se poata intoarce intotdeauna, ca acasa.

Cu Soarele in acest semn, imaginile conducatoare care ii plutesc in fata se gasesc pe linia medicului si a celui care ajuta, a cercetatorului istoriei, a artistului si a romanticului. Permeabilitatea si sensibilitatea diferentiata devin baza unor aptitudini protectoare sau artistic-creatoare. Activitatile sociale, de ocrotire sufleteasca si de asistare a altora, dar si terapeutice ii sunt extrem de apropiate; el insusi sufera din cauza vietii, este acordat la tonul minor, iar daca nu se inaspreste in mod artificial pentru a se autoapara impotriva sensibilitatii sale, va prelua intr-un colectiv sarcina seismografului referitor la tot ceea ce poate imbolnavi, pagubi, tot ce este asocial sau necesita ajutor.

Pentru acesti oameni, toate relatiile interumane devin situatii germinative ce modeleaza destinul, la fel ca si ambitia pe care cred ca o pot folosi in vederea compensarii sentimentului lor vital de insuficienta. Ei suporta cu greu dezamagirile si pierderile semenilor, deoarece investesc foarte mult in relatiile lor, avand astfel intr-adevar multe de pierdut, totodata si pentru ca fiind timizi si sensibili nu pot castiga cu usurinta oameni noi. O problema centrala pare a deveni pentru ei necesara desprindere de persoanele de referinta din copilarie – fiecare desprindere, fiecare despartire lasa in urma ei rani care se vindeca foarte incet; ei renunta foarte greu la ideea regasirii ulterioare a intimitatii delicat-duioase atat de dorite a copilariei.

„A ne desparti insemna acelasi lucru cu a ne distruge“, spune J.J. Rousseau, care apartine acestui semn, despre prietenia din copilarie cu varul sau (Confesiuni). Scopurile dorite, atat de ambitioase, concomitent cu lipsa duritatii duc la crearea unei falii intre lumea dorita si cea reala, care ar putea deveni baza complexelor de inferioritate sau cateodata a angoasei extreme la blamare. Atunci este foarte evident pericolul de a se retrage in lumea fantasmelor pana la fuga de realitate. Prin asta omul din semnul Racului se dezvata tot mai mult sa mai aiba de-a face cu lumea, ceea ce devine apoi printr-un circuit funest tot mereu un prilej de a intoarce spatele lumii si de a se retrage si mai mult in lumea fantasmelor; asta poate duce intr-un caz-limita pana la pierderea psihotica a realitatii.

Dorinta de a se simti in siguranta il face pe omul din semnul Racului dependent de altii; este astfel supus angoasei de pierdere pe care incearca sa o invinga printr-o ocrotire exagerata si moduri de comportament aparent altruiste; asta ar trebui sa-i oblige pe ceilalti sa-i fie recunoscatori si sa devina de acum inainte dependenti de el pentru ca au nevoie de el.

Mascarea egoismului aflat in spatele acestui comportament este extrem de problematica; nu recunoaste ca el este cel care are nevoie de ceilalti, iar granita dintre grija materna empatica si ocrotirea insistenta este foarte fina; pare ca le citeste celorlalti dorintele de pe buze, cand de fapt este vorba despre propriile dorinte — asta poate duce pana la autoamagire. Asa poate fi inteles de ce omul se inconjoara mai degraba de cei care ii sunt inferiori sau sunt dependenti de el — a fi folosit reprezinta cel putin o oarecare garantie ca nu va fi parasit. Dar poate sa incerce sa-si atinga dorintele de a fi in siguranta si prin faptul ca, avand nevoie de altii, devine dependent de ei, adresandu-se instinctelor lor paterne sau materne de protejare, ceea ce i-ar permite sa ramana o perioada mai lunga copil in spatele unor asemenea ocrotitori care l-ar pune la adapost.

Aflati mai multe despre zodii din cartea

Ilustratia: dreamstime.com