Psihologie si astrologie: Zodia Sagetatorului

Astrologia si psihologia nu prea se combina de obicei. Iata insa ca am descoperit o carte in care cele doua stiinte au un punct comun. Este vorba despre Astrologie si psihoterapie de Fritz Riemann.

Sagetatoru

Daca omul sub semnul Scorpionului isi deschidea brusc sufletul, existand astfel pericolul ca in haosul rascolit sa piara chiar el si in demonismul intunecat sa-si piarda capacitatea de a crede, o contramiscare il scoate pe Sagetator din aceste abisuri.

In cazul acesta este vorba despre un om care nazuieste sa se autointreaca pe sine, pentru a-si depasi pulsiunile si „omenescul-preaomenescul“, in directia chemarii sale spre ceva superior. Spre deosebire de pozitia in mod special cauzal-genetica a omului din semnul Scorpionului, cel din semnul Sagetatorului este orientat teleologic-final. Privirii inspre strafunduri a Scorpionului ii urmeaza aici o privire spre inaltimi, spre ceea ce trebuie sa fie, spre ceea ce confera sens.

Dupa bilantul cercetat al naturii umane si al daturilor sale biologice si psihologice urmeaza intrebarile: Incotro? Si pentru ce? Actualul interes se refera la o posibila dezvoltare mai puternica a omului si a fiintei sale transcendente care nu mai poate fi doar derivata din sublimarea pulsiunilor sau din datele biopsihice, ci ii este impusa ca o cerinta interioara, distrugandu-l si obligandu-l deopotriva. Astfel, radacina cea mai adanca a omului trebuie cautata aici in sentimentul sau religios, in credinta sa si in atingerea sa de catre numinos, de catre ceea ce nu poate fi cercetat. „Omul ca partener al lui Dumnezeu“ am putea spune despre el impreuna cu Ernst Michel; se trage o granita clara intre sfant si profan, apare viziunea Supraomului.

Concomitent apare insa si pericolul ca omul sa incerce sa sara prin anticiparea telului peste legaturile si dependentele ce apartin fiintei sale, sa-si neglijeze cota „pamanteana“ datorita avantului entuziast spre posibilitati doar banuite. De aceea dezvoltarea se desparte aici la granita dintre a fi si a parea, dintre adevarat si fals.

In domeniul ascendentului intalnim aici un temperament nervos-coleric, plin de entuziasm si avand o mare capacitate de inflacarare. De aici reiese aplecarea catre tot ceea ce constiinta sa de sine ar dori sa intensifice — dar asta poate fi in fond extrem de diferit in functie de inclinatiile respectivului. In orice caz el are nevoie de elan, de verva, de acel ceva care sa-l absoarba. El vrea sa-i acapareze si pe altii si, entuziasmandu-se de propria-i ardoare, sa-i convinga de ceea ce el insusi este incredintat. Ocazional poate sa atinga patosul si pastoralul, sa devina un „misionar“ care vrea sa convinga. Pe langa toate are un sensibil sentiment al dreptatii. Are in general o constitutie vitala si buna, chiar daca este sensibil-nervos, cu o tendinta accentuata spre miscare.

Cu Luna in acest semn zodiacal se adauga ceea ce numim cel mai bine in limbajul lui Jung „atitudinea personei“: omul se identifica atunci cu enorma placere cu rolul sau social, cu ideologia unei clase sociale, cu functiile si serviciile ocupate; se simte atat de mult ca fiind reprezentantul lor, incat asta il copleseste cu totul. Le imbraca pentru o autoexacerbare ca pe un vesmant pe sub care uita de fiinta lui propriu-zisa sau care o acopera — aici se pune intrebarea decisiva daca vesmantul contine umanitatea si personalitatea lui sau nu.

Si depinde desigur si ce vesmant isi pune — exista unele foarte banale, cum sunt un rang si un titlu exterior s.a.m.d. si exista altele esentiale, care obliga la demnitate si umanitate. Omul este deschis aici la tot ce este distins si inaltator, cautand tot mereu ceva care l-ar putea ridica peste ceea ce este. Acest lucru apare si in faptul ca intotdeauna este incantat de ceva; ii plac „starile sufletesti“, este receptiv la cele lirice si sentimentale, ca si la cele maret-patetice; accepta usor sa i se impuna, asa cum lui insusi ii place sa impuna.

Soarele in acest semn zodiacal obliga la o linie conducatoare pe care se afla figuri precum a preotului, a „vizionarului si a profetului“ (O. Adler), a misionarului si a vestitorului marilor idei, a judecatorului dedicat ideii de dreptate, a eticianului. Omul cauta aici intensiv indeplinirea sensului si autorealizarea; adevarurile spirituale ii sunt mai importante decat cunoasterile stiintifice. Are deseori ceva care o ia inaintea timpului, ceva vizionar, idei indraznete, iar cel mai mult il supara limitarea libertatii sale spirituale. Poate fi in pericolul de a nu da atentie suficienta „realitatii“, nici macar celei proprii.

Gandeste intuitiv-ipotetic, poate fi un geniu al focului care entuziasmeaza, revendicand la modul idealist, care se lasa atras cu mare usurinta de suprasolicitari etice, uitand de ceea ce este de dragul a ceea ce trebuie sa fie. Dar arata marinimie si noblete, are un sentiment al dreptatii extrem de exacerbat, gandeste pe arii extinse si isi propune scopuri inalte.

Situatiile germinative pentru cel nascut sub acest semn se afla, asa cum am mentionat, in problema existentei si a aparentei. Unii sunt interesati in exterior de prestigiu, titluri, ordine s.a., multe devin pentru ei prea usor simboluri ale statutului si deseori par sa creada, in mod naiv, ca asemenea lucruri le dau intr-adevar valoarea si greutatea pe care le-o confera ei.

Extrag din ele cateodata o aroganta intelectuala, uneori morala, ca si cand insusi faptul ca se ocupa de lucruri importante le confera o superioritate. Asa putem intelege ca imaginile-umbra ale imaginilor conducatoare se intind de la mincinos si ipocrit pana la escroc, pana la acei oameni care vor doar sa para ceea ce ar dori sa fie, la care tot ce a ramas din adevaratele reprezentari ale telurilor lor sunt doar un gest patetic si o fatarnicie mieroasa.

Confruntarea cu „umbra“, asadar constientizarea insusirilor inferioare ale Sagetatorului, este aici de mare importanta; te poti confunda mult prea usor cu imaginea, cu figura dorita, cu cea pe care o ai despre tine. Asta poate duce la o sciziu-ne tot mai adanca intre Eul-dorinta si Eul-realitate, ceea ce atrage deseori dupa sine asa-numitele „caderi nervoase“.

De aceea el trebuie sa aiba grija in mod special sa nu-si distruga prea rau sentimentul perceput patetic al propriei demnitati si al infailibilitatii morale, in constiinta scopurilor si convingerilor sale superioare. Toate astea pot creste progresiv, mai ales in cazul intrebarilor religios-existentiale si etice, pana la sentimentul predestinarii sale, al chemarii sale care ii confera puterea de a le impune altora, ca pe o dispozitie, conceptiile sale.

Atunci se transforma intr-un misionar zelos, cuprins de constiinta vocatiei sale, care devine cu atat mai periculoasa, cu cat este mai putin umil si autocritic. Uita prea usor ca este doar reprezentantul, „loctiitorul“ unor valori si idei, ca prin identificarea cu ele sau cu ritualul lor nu a devenit inca cel care ar dori sa fie, uita ca mantia regala nu inseamna ea singura regele, iar titlul nu alcatuieste personalitatea.

Aflati mai multe despre zodii din cartea

Ilustratia: dreamstime.com