Psihologie si astrologie: Zodia Varsatorului

Astrologia si psihologia nu prea se combina de obicei. Iata insa ca am descoperit o carte in care cele doua stiinte au un punct comun. Este vorba despre Astrologie si psihoterapie de Fritz Riemann.

Varsatorul

Pericolul duritatii sufletesti pe drumul compulsiei la realizare, al vointei de succes si al nazuintei de putere, ce ameninta in semnul Capricornului si ii putea rapi omului libertatea, tensionandu-l prin datoriile si sarcinile autoimpuse, i se opune un contraimpuls in semnul zodiacal al Varsatorului. Este ca si cand omul ar reflecta la ceea ce este intr-adevar omenesc, uman in sine si in afara sa, incercand sa se desprinda de toate legaturile limitative, impuse lui de traditie, familie sau societate, de conventii, de marele „Cineva“.

Nu vrea sa i se dicteze de catre altii cum sa se comporte, ce „se“ cere si se asteapta din partea lui, ce e voie si ce nu. Vrea sa se elibereze de toate acestea in favoarea unei libertati si independente pe cat posibil mai mari, ce-i pluteste in fata ochilor, in favoarea unei autorealizari pe care am putea-o descrie cel mai bine prin notiunea individuatiei fixate de Jung. Insusi Jung, ca si James Joyce, de la care provine citatul de mai sus, s-au aflat ambii sub influenta acestui semn. Sa devii si sa fii un individ unic, sa-ti accepti particularitatile fiintei tale si sa le conduci spre o dezvoltare optima constituie ideea de baza a acestui semn, pe care omul respectiv nu este dispus sa o jertfeasca nici unei compulsii exterioare — ar simti-o ca pe o tradare fata de sine.

Telul suprem este aici recunoasterea individului in comunitatea sociala, recunoasterea drepturilor sale de om: omul acesta tanjeste la o existenta desprinsa de orice gravitatie terestra, ar dori sa se afle intr-o stare de suveranitate voioasa deasupra a tot ceea ce ar vrea sa-l lege, intr-o stare de relaxare care este conform lui Marie von Ebner-Eschenbach „o forma gratioasa a constiintei de sine“.

La nivelul ascendentului acest sentiment de baza este trait intr-o naiva naturalete, cu constiinta nereflectata ca este ceva unic-deosebit si ca are voie nu numai sa pretinda de aici de la bun inceput anumite privilegii, dar sa le si aiba deja. Omul din acest semn isi traieste propriul stil de viata nestingherit de ordinea si obiceiurile colective — cui nu-i convine poate sa-si aleaga un altul — si are intotdeauna un usor dispret fata de toti cei care se adapteaza pe seama propriei existente —, el poate privi acest lucru doar ca pe o slabiciune. Asta ii confera deseori o anumita aroganta si trufie, nenuantata insa nicidecum moral, ca la cei nascuti sub semnul Sagetatorului, dar bazandu-se pe constiinta unicitatii individualitatii sale.

La o constitutie vitala buna, temperamentul sau este usor hipomaniac. Cu Luna in acest semn, omul ii va cauta mai ales pe cei care gandesc la fel cu el; afinitatea electiva ii este mai importanta decat rudenia de sange — legatura data de destin cu rude de sange i se pare a fi ceva impus, pe care nu l-ar fi putut alege. Asa ca traieste cu constiinta unei specificitati pe care crede ca nu trebuie deloc sa o supuna unei confirmari, in spate ascunzandu-se insa angoasa neexprimata ca la incercarea dovedirii unicitatii si a specificitatii sale s-ar putea dezvalui ca totul este o iluzie. Pentru a-l cita pe Oskar Adler: omul acestui semn traieste deseori ca un „print incognito“ care stie doar el de caracterul sau princiar secret, dar nu risca sa-l recunoasca public, pentru ca atunci s-ar arata, poate, ca doar si-a inchipuit ca este „print“.

Astfel s-ar putea produce un „circulus vitiosus“ periculos: plateste mult prea scump sentimentul specificitatii sale secrete; ideea ca ar putea fi doar un om „obisnuit“, la fel ca toti ceilalti, daca ar renunta la ceva din exclusivitatea sa, devine tot mai mult o incercare disperata de a-si salva specificitatea. De asta se leaga aici greutatea cu care face de obicei contacte cel care are Luna in acest semn, ar vrea sa iasa adesea din „splendid isolation“ si sa fie la fel ca toti ceilalti, ii este insa teama ca va trebui sa jertfeasca ceea ce are mai valoros, care consta tocmai in faptul de a nu fi ca si ceilalti, lucru care il deosebeste de ei. Asta poate reprezenta fondul unor depresii adanci de care se refugiaza in placerea unor contacte superficiale, de o aparenta cordialitate, care raman aparenta atata vreme cat nu vor indrazni sa permita si in ei ceea ce-i leaga pe oameni in sensul lui „tat twam asi“* („Tu esti acela“ — din hinduism, lb. sanskrita. N. t.).

Gasim deseori aici un adaos de temperament hipomaniac, o entuziasmare de scurta durata la tensiuni de moment. Lipsa tensiunii inseamna pentru el plictiseala, aratand o anumita aviditate fata de senzational. Cu Soarele in semnul sau, omul are aici o imagine conducatoare innascuta care se afla pe linia umanistului, a reformatorului si a liber-cugetatorului, a individualistului original independent.

El traieste acel a-fi-aplecat-asupra-sa al fiecaruia cu demnitatea continuta in asta, care ii acorda constiinta de a fi purtatorul unui destin unic. Se osteneste pentru a dobandi cea mai mare libertate a spiritului posibila, ceea ce il poate conduce la o mare detasare, la o desprindere care sa-l apere de incalcelile omenesti chinuitoare si de influente straine, care ar insemna prea multa apropiere si legaturi prea stranse. Asta il duce la o cunoastere lipsita de pasiune, clara precum cristalul, care ii elibereaza privirea pentru ceea ce au toti oamenii in comun, pentru ceea ce e uman, izolarea sa suprimandu-se astfel. Necesitatea sa cea mai profunda referitoare la ceea ce este uman este sa faca rost de conditiile de viata necesare, sa ajute la impunerea sa, sa recunoasca dependenta alternativa dintre individ si comunitate, ca si reciprocitatea ei.

Umbra acestei imagini conducatoare se afla in supraaccentuarea incrancenata a particularitatilor individuale; a dori sa fii ceva special devine atunci un scop in sine, a dori sa te deosebesti neaparat de ceilalti, a nu fi ca si ceilalti devin atitudini arogant-snoabe, ca si cand a fi altfel decat ceilalti ar reprezenta deja o valoare si sensul acestui semn. Pe linia gresit inteleasa a acestui semn gasim snobul, originalul solitar, hibrid-utopicul care aduce fericire omenirii sau o imbunatateste, exclusivistul, ateul, solipsistul.

Din cele descrise putem deduce ca aici pot exista cu usurinta dezvoltari in directia schizoidiei. Caci prin delimitarea sa de ceilalti omul va pierde orice apropiere familiara si refugiu omenesc. Apelul catre individuatie trait de el poate fi inteles gresit ca o chemare catre originalitate, ajungand pana la delirul originalitatii; in dispretul oricarei apartenente, in refuzul oricarei legaturi sanatoase si oricarei dependente, omul respectiv vede aceste lucruri doar ca pe o chestiune de masa, ca pe o obisnuinta si un conformism colective. Se poate insa impotmoli intr-un exclusivism snob, chiar daca aceasta se realizeaza doar in imbracaminte si stil de viata, ca de pilda intr-o revolta boema impotriva normelor existente.

Toate astea il pot inchide tot mai mult pe acest om in lumea sa privata singuratica, in care este tot mai izolat din cauza lipsei contactelor apropiate si a schimbului cu ceilalti, devenind un outsider, cu toate consecintele respective. Ca o compensatie, el poate face incercarea de a-si interpreta singuratatea ca semn ca este neinteles, ba chiar ca semn al genialitatii sale speciale, impotmolindu-se tot mai mult in sine — libertatea fara nici un fel de contact devine pentru el o dependenta si mai puternica. In caz extrem, asta poate duce la pierderea simtului realitatii, la inflatia inconstientului pana la psihoza — omul incearca atunci sa-si mentina particularitatea cel putin intr-o lume iluzorie.

C.G. Jung a subliniat in mod special in interpretarea sa a viselor talmacirea pe treapta subiectului, nu numai pentru corectarea treptei obiectului si a simbolisticii sexuale supraaccentuate de Freud. Poate ca vom putea clarifica inca o data pericolul tematicii Varsatorului traite unilateral printr-o subliniere mai puternica a treptei subiectului: daca am neglija cu totul treapta obiectului, ar rezulta o extraordinara independenta fata de realitate, pe care am mai percepe-o atunci doar ca pe o categorie a trairilor intrasufletesti. Acest lucru poate duce la o autarhie hibrida, in care lumea mai este doar oglindirea trairii mele subiective, o parte din mine — in acest caz ai fi ca prins in mrejele „ideii pure a Varsatorului“.

Faptul acesta ar trebui sa insemne un pericol psihotic daca nu te-ai mai putea lega cu pamantul, recunoscand realitatea lui Tu, a celorlalti oameni si a celei exterioare. Oskar Adler face referinte la corespondenta mitologica a Varsatorului cu figura lui Anteus, care, desprinzandu-se de pamant, ajunge la mare inaltime, dar tot mai atinge din cand in cand pamantul, pentru a-si trage puterea de acolo: fara o asemenea legatura cu pamantul omul se pierde usor in utopii

Femeile acestui semn zodiacal au ceva capricios, inaripat, voios; sunt spontane, insufletite, originale, au de cele mai multe ori „o nota personala“, pe care pun pret. Au o nevoie accentuata de independenta care le face dificil sa se daruiasca si sa se lege. Au adesea curajul unor parteneriate „neconventionale“ si nu sunt gata sa-si jertfeasca autorealizarea unor norme oarecare. Au deseori asteptari suprasolicitante fata de partenerii lor care trebuie sa le indeplineasca necesitatea unor stimulente, senzatii si surprize mereu noi; doresc sa fie entuziasmate de ei si le iarta partenerilor cel mai putin daca sunt „obisnuiti“, asta inseamna in ochii lor ca sunt anosti; ele doresc sa fie fascinate.

Tematica Varsatorului se regaseste prin urmare intre polii cunoasterii „pure“, ai unei burghezii universale care nu se supune prejudecatilor de familie, nationale, rasiste sau de alt tip si marginalizarea ce poate lua toate formele posibile.

Astrologia ii atribuie acestui semn gambele si face o legatura cu glandele cu secretie interna (pancreasul). Și labilitatea sistemului circulator („nevroza cardiaca“) si tulburari ale circulatiei sanguine apar mai des conform experientei mele, la fel fenomenele spastice nespecifice.

Autoamagirea acestor oameni se manifesta mai ales in neintelegerea chemarii catre individuatie in cazul in care o concep ca pe o subliniere a egoitatii, si nu ca pe gasirea drumului catre identitatea cu sine, ca pe o reflectare asupra nucleului fiintei, in cadrul careia ar putea gasi din nou calea dinspre individual la omenescul general.

Din aceasta neintelegere se poate ajunge atunci la persoane originale, capricioase, bizare, ciudate, dar care merita sa fie iubite, care trebuie sa renunte la specificul persoanei lor in fata angoasei lor de viata, in apartenente pe care le vad doar ca pe o adaptare si un conformism nedemne de ele — aceste persoane se retrag intr-un individualism exagerat, uitand de iubire deoarece se ingrijesc de particularitatile lor. Traiesc atunci in aerul rarefiat al unei gandiri solipsiste, care li se transforma tot mai mult intr-un sistem, devenind propriii lor captivi si tot mai impenetrabili pentru semenii lor.

Pe de alta parte se afla oamenii care, prin claritate intuitiva si previziune, ating o suveranitate spirituala, in cadrul careia devin posibile realizari primordiale si importante fie in domeniul umanului, fie ca descoperitori, fie ca inventatori. Sunt oameni care pe langa usurinta lor spirituala nu uita „pamantul“, caruia nu-i cad insa prea tare prada, dar nici nu se retrag in refugiul aparent al exclusivitatii arogante — oameni care stiu sa impace tensiunea dintre seninatatea spiritului si gravitatea pamanteana, cum o putem simti eventual la Mozart, Byron, C.G. Jung, J. Joyce, Franz Marc si Krishnamurti.

Si poate ca si Jules Verne oglindeste in romanele sale anticipative ale viitorului presimtit ceva din ideea acestui semn.

Aflati mai multe despre zodii din cartea

Ilustratia: dreamstime.com