Ansamblu de procese si activitati prin care se trece de la un echilibru mai putin stabil, intre organism si mediu, la un echilibru mai stabil; functionarea organismului prin inglobarea schimburilor dintre el si mediu. Daca aceste schimburi favorizeaza functionarea normala a organismului, acesta este considerat ca fiind adaptat.
In biologie se deosebeste adaptarea ca proces filogenetic, realizat prin dobindirea si selectarea unor insusiri ereditare (morfologice, fiziologice, de comportament) care cresc sansele de supravietuire si eficienta speciei intr-un mediu dat si adaptare la nivel organismic, in cursul vietii individuale (numita uneori si reactie adecvata).
Din alt punct de vedere se poate distinge o adaptare autoplastica, prin modificarea organismului si o adaptare aloplastica prin modificarea activa a mediului.
Pentru om, caracteristic este adaptarea aloplastica realizata prin unelte, tehnica, cultura, civilizatie.
Adaptabilitatea este capacitatea organismelor vii de a realiza reactii de raspuns care sa le mareasca sansele de supravietuire in conditiile schimbatoare ale mediului. Este dezvoltata maxim la om, care nu numai ca se conformeaza cerintelor mediului ci il si modifica, transformindu-l in concordanta cu necesitatile sale. Activitatea psihica este considerata o componenta si o forma superioara a adaptarii.
