Dupa J. Piaget, „schimburi mediate intre subiect si obiecte, efectuate la distante spatio-temporale tot mai mari si dupa traiectorii tot mai complexe...; punere in echilibru progresiv intre un mecanism asimilator si o acomodare complementara...; adaptindu-se la lucruri, gindirea insasi se organizeaza si organizindu-se structureaza lucrurile...; interdependenta reductibila intre experienta si ratiune".
In ansamblu, adaptarea psihica este conceputa de J. Piaget ca fiind o echilibrare intre asimilare si acomodare.
