ADLER, ALFRED

Alfred Adler (1870-1937), neurolog si psihiatru austriac.

Mai intai a fost oftalmolog, apoi a inceput sa studieze nevrozele. Dupa ce a citit lucrarea lui S. Freud asupra viselor, a inceput sa se se intereseze de activitatea acestuia. Din 1901, au devenit apropiati, activand impreuna in cercurile psihanalistilor, alturi de W. Stekel. Peste cativa ani, avea sa li se alature si C. G. Jung.

In 1910 a devenit presedintele grupului vienez de psihanaliza, iar in 1911 a fondat propria societate de psihanaliza, Asociatia de Psihanaliza Individuala, despartandu-se astfel de psihanalistii de orientare freudiana.

 In 1927 a fost invitat ca profesor asociat la Columbia University, apoi la Long Island Medical College din New York. A continuat sa viziteze America, difuzandu-si si acolo lucrarile si teoriile.

Adler porneste de la ideea ca omul este animat de dorinta permanenta de a-si construi destinul, urmarind planuri si idealuri orientate spre viitor, aspiratii spre superioritatea sinelui. Prin aceasta teorie, el contrazice fundamental teoriile freudiene care considera, dimpotriva, ca toate conflictele interioare apar din contradictia intre nevoile haotice instinctuale si cenzura impusa de viata sociala.

In lucrarile sale, dar si in practica psihanalitica, Adler a fost intens preocupat de problemele legate de stilul de viata si de conturarea acestuia inca din copilarie, sub influentele vietii in familie. In mod particular, a studiat evolutia copiilor handicapati.

Pe plan terapeutic, Adler a pledat pentru sedintele scurte, in timpul carora terapeutul are un rol activ, intervenind in discursul subiectului psihanalizat si ajutandu-l pe acesta in reconstituirea propriului stil de viata si a sinelui creativ. Si din acest punct de vedere Adler s-a distantat de traditia psihanalitica freudiana.

Adler a fost, deasemenea preocupat de problematica homosexualitatii, a nevrozelor dar si a educatiei, proiectand, chiar, desfasurarea sistematica de sedinte de psihoterapie in scoli.

In lucrarea sa "Masculin Protest", Adler sustine ca fetele se maturizeaza psihic mai repede, dar au o tendinta mai accentuata de interiorizare, cauzata de contextul social. Fata de femeile care-si depasesc conditia si reusesc in domenii traditional masculine, se dezvolta la barbati un latent protest masculin.