Denumire generala, data tuturor bolilor mintale. Termenul nu are o semnificatie precisa; in general, este folosit pentru a denumi acele afectiuni mintale in care bolnavii sint incapabili sa duca o viata sociala normala si care necesita supraveghere permanenta.
Reprezinta o destructurare a eului, „nebunia fiind inconstienta de ea insasi". In alienatia mintala bolnavul isi pierde eul sau ontogenetic imprumutind un altul sau - prin inversarea continuturilor constiintei si inconstientului - isi construieste un eu inadecvat social, in virtutea irationalitatii si fantasmelor de origine inconstienta ce se impun.
Alienatul este un inadaptat si nu comunica normal cu altii pentru ca este inchis in propriul univers informational, se confunda cu acesta si nu poate judeca obiectiv.
