Dispozitie general-contradictorie sau bipolara a sistemului psihic; stare emotional-volitiva caracterizata prin activarea concomitenta a doua tendinte contrare fata de unul si acelasi obiect sau situatie.
Cea mai pregnanta este ambivalenta afectiva (E. Bleuler). Subiectul se bucura si se intristeaza totodata fata de un eveniment, situatie, obiect. Persoana, resimte atit placere cit si neplacere, atit atractie cit si repulsie fata de ceva.
In plan volitiv se poate constata o concurenta a scopurilor cu sens contrar si o coexistenta a tendintelor de perseverare sau de abandon. In plan intelectual ambivalenta se manifesta prin echivalarea valorii unor idei opuse, prin indoiala si conflict de idei. In genere ambivalenta este explicata la nivelul personalitatii, prin coexistenta psihologica a atitudinilor incompatibile sub raport logic.
Psihanalistii se refera la opozitia dintre constient si inconstient.
Fenomenele de ambivalenta sint reale dar trebuie spus ca structurarea personalitatii in ordinea consistentei valorice duce la predominarea anumitor tendinte, scopuri, idei si implica reducerea si diminuarea complexelor. In anumite circumstante, ambivalenta poate fi considerata un simptom caracteristic pentru schizofrenie, dar, in general, se poate manifesta in stare de normalitate.
