Stare patologica sau nevroza constind din refuzul alimentarii. Subiectul nu este capabil sa ingurgiteze alimentele, se blocheaza partial fata de acestea si devine aproape insensibil la foame.
Anorexia este psihogena. La sugari refuzul sinului este pus pe seama unui conflict latent cu mama. La copiii de 3 -10 ani anorexia se explica variabil prin hiperemotivitate, capricii, spasme histeroide, opozitii menite sa atraga atentia adultilor, fobii alimentare.
La tinerele fete se intilneste uneori dupa pubertate, sindromul de anorexie mentala, care poate sa ajunga la forme de mare gravitate, se insoteste de infantilism si este inteles ca o regresiune cauzata de dificultatea evolutiei spre autonomie si feminitate, dificultate conditionata mai ales de mediul familial, dar si de alte cauze.
Anorexia poate exista relativ autonom sau ca o componenta a unor tulburari psihice mai complexe. Necesita psihoterapie si, uneori, asistenta endocrinologica.
