Stare de pasivitate, cauzata de lipsa dorintelor si a oricaror mobiluri spre actiune; atitudine indiferenta fata de problematica vietii cotidiene.
Termenul a fost folosit de asemenea, in diverse doctrine etice din antichitatea greaca (stoicii, scepticii) pentru a caracteriza starea ideala a inteleptului, devenit insensibil la durere si placere, lipsit de „pasiuni".
Apatia este implicata, in forme accentuate, in unele afectiuni neurologice, psihice si somatice.