Tulburare de limbaj, constand in incapacitatea de a vorbi cursiv.
Persoana afectata de balbism sufera blocaje si intampina dificultati, de obicei, la inceputul cuvantului, repera sunete sau silabe, pronunta greu cuvintele mai lungi de doua silabe.
Balbismul se poate manifesta singular sau asociat cu alte manifestari: tulburare in ritmul respirator, ticuri, mimica exagerata / fapt ce prezinta mare disconfort psihic pentru persoana afectata. Aceste manifestari mixte au facut dificila stabilirea cauzalitatii fenomenului de balbism, acestea fiind atribuite fie unor deficiente motorii ale aparatului fono-respirator, fie unor afectiuni respiratorii, fie chiar unor tulburari endocrine. Este, de asemenea, suspectata deficienta de auz. Intervin adesea si tulburari de sistem neurovegetativ.
Balbismul apare deseori in urma unui soc puternic. Afecteaza indeosebi trecerea de la ideatie la exprimarea verbala. Sunt, astfel, cazuri in care persoana este afectata de balbism atunci cand incearca sa-si exprime verbal o idee, insa poate citi cursiv un text sau poate rosti cursiv un text invatat pe dinafara (ca in cazul copiilor scolari cand recita o poezie).
Se constata dificultati in rostirea unor consoane: p, b, t, c, g. Aceastea sunt fie repetate sacadat, fie aspirate, manifestandu-se ca un prag dincolo de care vorbirea se elibereaza si se precipita. In cazuri mai rare, sunt lungite sau rupte vocalele.
Tratamentul afectiunii, in special in cazul copiilor, este de competenta logopediei (logopedului), dar, mai ales in cazul adultilor, se poate combina eficient cu psihoterapie. Sunt cazuri in care - mai ales in cazul copiilor - tulburarea dispare spontan.
