Orbire, lipsa integrala sau partiala a vederii; prin extensie, absenta si a altor functii senzoriale sau comunicative.
Cauzele cecitatii constau in afectarea aparatului ocular, a cailor aferente sau a centrilor de proiectie corticala.
Dupa momentul aparitiei orbirea poate fi congenitala sau dobandita in urma unor boli/accidente sau cvasifiziologic ca urmare a imbatranirii.
In functie de cauze, cecitatea dobandita a poate fi temporara sau definitiva.
In functie de sediul leziunilor cerebrale se disting urmatoarele tipuri:
Cecitatea corticala - poate avea cauze diverse: tulburari vasculare, embolii, encefalite, traumatisme, tumori. Se manifesta prin pierdere brusca si totala a vederii, absenta reflexelor de fixatie, de fuziune, de clipire si optochinetic, aspect normal al fundului de ochi.
Cecitatea psihica este mai degraba o agnozie: pacientul vede obiectele dar nu le recunoaste. Localizarea leziunilor este imprecis delimitata dar se pare ca afecteaza ariile pre si parastriate din cortexul occipital.
Cecitatea pitiatica apare in urma unor traume psihice la unele persoane mai sensibile. Adesea dispare spontan dupa cateva zile. Examenul oftalmoscopic prezinta un aspect normal.
Prin extensie, cecitatea se poate referi si la alte functii, in sensul pierderii lor din cauze psihice sau neurologice.
