DEBILITATE MINTALA

Forma cea mai usoara de inapoiere sau deficienta mintala, si, in genere, de slabiciune a activitatii psihice.

Se distinge o debilitate mintala congenitala (oligofrenia) si una dobandita, in urma unor maladii neuropsihice (epilepsie, schizofrenie, encefalita, traume craniene s.a.).

Debilitatea mintala se caracterizeaza prin gandire insuficient dezvoltata, manifestata prin intelegere greoaie, limitata la aspectele concrete ale fenomenelor si situatiilor de viata, dar si prin primitivism emotional si slabiciune de vointa.

Debilul mintal este aproape incapabil de gandire abstracta, nu poate sesiza legaturile generale, esentiale, dintre obiectele si fenomenele realitatii, iar capacitatile de critica, discriminare si de calcul matematic sunt precare.

Sub aspect comportamental, poate dobandi deprinderi de conduita civilizata, dar prezinta o labilitate in manifestarile sale; este usor influentabil, credul, naiv. Posibilitatile de munca, de efort intelectual sunt reduse.

Probele psihologice de inteligenta situeaza nivelul mintal al debilului mintal intre 7 si 12 ani.

Copiii cu debilitate mintala sunt educabili, pot fi scolarizati, sant capabili, in anumite limite, sa invete, sa citeasca, sa scrie, sa-si insuseasca unele notiuni concrete si sa-si formeze priceperi si deprinderi simple, practice.

M. Rosca (1968) constata ca in cazuri de debilitate mintala se obtin rezultate mai bune in scoala ajutatoare decat daca respectivul copil este integrat in invatamantul general. Intrucat intarzierea este in acelasi timp intelectuala si emotionala, iar pe masura avansarii in varsta si a evidentierii dificultatilor de adaptare, intervin blocaje si tulburari emotionale ce agraveaza deficitul intelectual, o serie de psihologi (I. Bider — 1968, P. Torrance 1971, S. Lungu-Nicolae — 1975) presupun si demonstreaza necesitatea si eficienta a diferite tipuri de psihoterapie (artistica, ludica, ocupationala, de grup etc.) in recuperarea si reeducarea copiilor afectati de debilitate mintala.

Spre deosebire de celelalte forme de inapoiere mintala (idiotie si imbecilitate), debilul mintal se poate adapta si integra satisfacator intr-o activitate utila.