FREUD, SIGMUND

Sigmund Freud (1856 - 1939), nascut in Freiburg (Moravia - Imperiul Austro-Ungar); etnic evreu; medic si psihiatru si psiholog, creatorul teoriei psihanalitice. Este considerat parintele psihanalizei.

Impreuna cu medicul vienez Josef Breuer, a creat o metoda speciala, bazata pe hipnoza, pentru investigarea isteriei, metoda aprofundata la Salpêtriére, in Paris, alaturi de Jean-Martin Charcot. Curand a renuntat la ea si in favoarea metodei psihanalitice.

Lucrarea care i-a atras pe cei mai importanti adepti si colaboratori a fost Interpretarea visurilor (Die Traumdeutung), publicata in 1900.

Miscarea freudista psihanalista i-a avut ca adepti si pe A. Adler, W. Stekel si G. G. Jung care, ulterior s-au reorientat si au avut alte directii de abordare aprofundare.

Persecutiile fasciste l-au silit pe Freud sa emigreze, in 1938, la Londra, unde a murit in anul urmator, suferind de cancer.

In teoria sa, Freud porneste de la conflictul dintre pulsiunile instinctuale ale omului si cenzura pe care o impune societatea. Aceste conflicte se rezolva aparent si temporar prin refulare. Pulsiunile refulate sfarsesc prin a fi stocate in subconstient.

O contributie majora a lui Freud a fost teoria se despre subconstient ca zona de transfer intre straturile bazale, inconstiente, si sfera constientei.

Tot el, in studiile sale de neurologie, a pus in evidenta proprietatile analgezice ale cocainei.

A studiat (prin metoda asociatiei libere de cuvinte) visele, lapsusurile, libidoul, refularile, transferul si cenzurile constiintei.

Freud a implicat in sistemul gandirii sale cinci principii:

• Principiul constantei (Nirvanei) – tendinta organismelor de a reduce tensiunea. Se realizeaza prin descarcari insotite de satisfactii si prin procese de aparare impotriva tensiunilor excesive.
• Principiul placerii-neplacerii – guverneaza procesele inconstiente ramase dintr-o faza in care numai placerea guverna procesele mentale.
• Principiul realitatii – justifica abandonarea placerii imediate in favoarea unei placeri ulterioare mai sigure. Inconstientul nu este supus acestui principiu
• Principiulautomatismelor repetitive – se exprima in tendinta de a repeta experientele importante.
• Principiul mortii – tensiunea ivita in materia neinsufletita atunci cand a capatat viata a dat nastere, conform dualitatii actiune-reactiune, unei tendinte de anihilare a acestei tensiuni - primul instinct de revenire la stadiul materiei lipsite de viata. Acesta este instinctul mortii.

A stabilit structura psihicului pe cele trei niveluri / instante:

• Es (impulsionala);
• Id, a eului sau a sinelui - personalitatea relativ prelucrata (inclusiv proiectiile si complexele);
• a supraeului - zona exigentelor morale, a autocenzurii.

Freud a considerat ca toate produsele activitatii umane sunt reductibile la particularitatile psihicului individual si sunt motivate de instinctul sexual (libidou) care se implic in formarea complexelor. Chiar productiile artistice sunt, in viziunea sa, expresii transformate ale instinctului sexual.