JUNG, CARL GUSTAV

Carl Gustav Jung (1875-1961), psiholog si psihiatru elvetian, fondatorul psihologiei analitice.

Studiile de medicina de la Basel, le-a aprofundat in 1902 la Paris Salpêtriére, cu Pierre Janet.

Dupa o perioada in care a fost asistentul lui Eugen Bleuler, a fost profesor Facultatea de Medicina din Zürich si medic-sef la clinica psihiatrica universitara Burgholzli. Este interesat de psihoterapia clinica si, concomitent, de cercetarea experimentala si teoretica.

Intre 1907 si 1912 colaboreaza intens cu S. Freud, atras in special de cercetarile acestuia legate de isterie si de vise. Ruptura cu Freud este marcata de aparitia lucrarii Wandlungen und Symbole der Libido (1912), in care Jung incearca o largire a orizontului de interpretare freudian si o implicita critica a aspectului excesiv instinctualist al acesteia.

Aceasta ruptura il va duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitica, axat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentala a omului si pe un ansamblu de concepte noi, deduse din experienta clinica.

Intre 1921 si 1938 intreprinde calatorii de studii in Africa de nord, in lumea araba, la indienii pueblo din Arizona si India.

In 1935 este ales presedinte al „Societatii elvetiene pentru psihologie si domeniile conexe“.

In 1944 se creeaza la Basel catedra de „psihologie medicala“ al carei titular este Jung. In 1948, la Zürich, se infiinteaza institutul Carl Gustav Jung, iar in 1958, „Societatea internationala de psihologie analitica“, avand drept tema teoriile jungiene.

Isi petrece ultimii ani de viata la Bollingen, langa Zürich, unde isi redacteaza memoriile. La cateva luni dupa moartea lui apare Erinnerungen, Träume, Gedanken (Amintiri, vise, reflectii) consemnate si editate de Aniela Jaffe.

Una dintre contributiile majore ale lui Jung la dezvoltarea psihologiei o constituie analiza inconstientului, atat a celui individual cat si a celui colectiv,

C. G. Jung vede structura psihicului uman structurata in trei trepte:

• constiinta - nivelul cel mai accesibil, aflat la suprafata;
• inconstientul individual (achizitiile vietii personale si automatismele);
• inconstientul colectiv care contine stratificarile impersonale, comune, precum si conexiuni mitologice.

Inconstientul colectiv, care l-a preucopat in mod deosebit pe Jung, are un strat ce contine angoasele copilariei, denumit de Leopold Szondi, adept al lui Jung, inconstientul familial. In inconstientul colectiv se afla sediul instinctelor, al sinelui si ale arhetipurilor care sunt imagini si simboluri independente de timp si spatiu, ce se pastreaza si se transmit la nivelul speciei umane inca din preistorie. Prin arhetipuri se asigura continuitatea psihica a umanitatii.

Jung foloseste doua concepte:

• anima - arhetip feminin
• animus - arhetip masculin

ambele cu radacini in primitivitate si mit. Totodata, Jung vorbeste despre o bisexualitate a inconstientului, nu in sensul nediferentiere sexuala, ci in sensul de ambivalenta.

Opera lui C. G. Jung este strabatuta de o nota de misticism si irationalitate, aspect datorat, poate, faptului ca provenea dintr-o familie cu indelungate traditii religioase: barbatii familiei, inclusiv tatal sau, au fost pastori reformati.

Jung a descris caracteristicile psihice individuale ca implicand doua tipuri complementare: etravertia si intravertia.

Jung considera ca adevarata maturitate psihica, implicand schimbarile fundamentale si castigarea initiativei si a relativei independente incepe abia la 40 de ani.