PSIHOTERAPIE

Ansamblu de metode de tratare a tulburarilor psihice sau functionale de natura psihogena pe baza diagnosticarii acestora.

Este utilizata nu numai la subiectii psihotici si nevrotici, ci si la cei cu dificultati de adaptare.

Distingem psihoterapie individuala si de grup.

Psihoterapia este o problema de relationare interumana, unde psihoterapeutul angajeaza atit cunostintele sale de specialitate cat si intreaga sa personalitate, el trebuind sa cistige increderea si receptivitatea bolnavului.

Tehnicile utilizate merg de la reeducarea unor functiuni perturbate, ca, de ex., in dislexii sau afazii, pana la psihanaliza propriu-zisa, cu tehnicile ei de asociatii libere (Sigmund Freud), a visului treaz (Robert Desoille), a narcoanalizei si hipnozei.

Enumerarea tipurilor de psihoterapie este dificila, deoarece ele se dezvolta si se diversifica permanent, fiin deseori combinate in cadrul aceleiasi terapii. O clasificare relativa ar fi:

• Psihoterapii inrudite cu sugestia (inclusiv psihoterapii de suport). Acestea abordeaza mai ales directia morala si folosesc persuasiunea si dialogul analitic.
• Psihoterapii care se centreaza pe producerea de catharsis ca depurare de sentimente refulate. Din aceasta categorie fac parte hipnoza si tratamentele subnarcotice.
• Psihoterapii ce au in atentie analiza conflictelor profunde care modifica personalitatea. Prin acessta analiza, se reactiveaza mecanismele de aparare.

Psihoterapiile de grup se desfasoara in conditii mai apropiate de viata reala, pacientii Avand posibilitatea sa intretina relatii sociale; are mai multe variante dintre care cea mai cunoscuta este aceea in care grupul de psihoterapie e condus de un psihoterapeut.

Are drept scop:
1) realizarea unei apropieri intre membrii grupului pentru a inlatura sentimentele de singuratate si abandon;
2) ameliorarea comunicarii intre membrii grupului;
3) educarea unei atitudini de incredere si deschidere fata de altii;
4) imbunatatirea relatiilor sociale in afara grupului de psihoterapie.

Se utilizeaza mai putin in nevroze si mai mult in cazul dificultatilor de adaptare.

Conduitele de relatie si problemele personale ale pacientilor sunt comentate in grup, sub conducerea psihoterapeutului.

Psihodrama, forma de psihoterapie de grup, a aparut pe baza constatarii valorii catartice a jocului de teatru. Are forma unui joc dramatic colectiv, realizat pe baza unui scenariu improvizat, in care intervine un personaj neutru (psihoterapeutul) care conduce jocul.

Se obtin efecte de eliberare si compensare, ameliorandu-se tulburarile de adaptare ale pacientilor.

Desi e o forma de psihoterapie de grup, aici se insista mai mult asupra spontaneitatii creative a pacientului pus in situatia de a juca un rol, decat pe relatiile de grup.