Forma superioara a activitatii intelectuale prin care aceasta se orienteaza asupra propriului continut de imagini si concepte si indeosebi asupra modalitatii de lucru, cu tendinta de a analiza critic, a deslusi natura propriilor cunostinte, a face noi legaturi, a verifica si asigura validitatea terminologica si coerenta logica a propriei constructii mintale; nivelul cel, mai inalt al gandirii prin care aceasta se autoregleaza constient si se autocontroleaza deliberat.
Este deci gandire despre gandire, examinare logico-abstracta a continuturilor intelectuale, considerate din punct de vedere formal prin raportare la normele logice si matematice, in sensul lui Jean Piaget.
Se face o distinctiie intre reflectie si meditatie in sensul ca ultima se poate concentra asupra lumii, pe cand prima se intoarce asupra insesi proceselor intelectuale fiind un fel de meditatie despre gandirea proprie.
