Simtire sau sugestie de la distanta, fenomen de comunicare pe alte cai decat cele ale organelor de simt cunoscute (dupa Ch. Richet - criptestezie, dupa autorii anglo-saxoni - receptie extraperceptiva, extrasenzoriala).
Comunicarea se efectueaza intr-un singur sens, de la un inductor la un percipient, iar termenul tele desemneaza mai degraba independenta in raport cu distanta, iar nu obligativitatea marimii acesteia.
Fenomenele de telepatie par a fi cu atat mai raspandite pe scara animala cu cat organismele se afla la un stadiu mai scazut de evolutiei.
La om apar ca un reziduu atavic extrem de rar si selectiv. Freud socotea telepatia un mod de comunicare arhaic si care a involuat.
S. Rhine, R. Riess, Samuel Soal si altii au constatat ca pentru a transmite, inductorul trebuie sa fie intr-o stare de incordare exceptionala, ceea ce coincide si cu situatiile accidentale cand se percep mesaje numai de la persoane aflate in situatii critice sau de maxima tensiune.
Telepatia functioneaza mai frecvent intre persoane compatibile, de regula intre membrii familiei sau persoane apropiate.
Cercetarile de electrofiziologie cauta sa identifice formula de compatibilizare care este probabil de ordin morfofunctional. In ce priveste purtatorul material al mesajelor s-au presupus unde herziene de origine biologica (V. Behterev, Ferdinando Cazzamalli), dar Leonid Vasiliev, uzind de subiecti in camere izolate metalic, a demonstrat ca si in aceste conditii mesajele se transmit si deci nu poate fi vorba de unde electromagnetice.
Ph. Jordan a ajuns la concluzia ca relatiile telepatice se dezvolta intr-un camp de energie discreta, similar campului gravitational.
