Ce relatie ai cu banii?

Ce rol joaca banii in viata noastra? Le suntem supusi devotati pe viata sau ei sunt doar niste simple instrumente? Impreuna cu psihologul Iulia Feordeanu, vom incerca sa deslusim ce se ascunde in spatele unor afirmatii pe care le auzim sau le facem destul de des.

Banul e „ochiul dracului“, spune un proverb romanesc. In numele lui se comit abuzuri sau se fac compromisuri. O noua tendinta isi face loc in spatiul emotiilor si sentimentelor: sa consumi, sa etalezi, sa fii recunoscut si reconfirmat social datorita fortei financiare posedate. De cealalta parte, se afla cei obligati sa economiseasca... din motive obiective.

Intre cele doua extreme, exista o categorie, sa zicem, a celor rezonabili, dar si pentru acestia relatia cu banii trece prin scenarii definite de foarte timpuriu, in familie. Pentru orice femeie suna cunoscut discursul de tipul „ma simt trista, am chef sa-mi cumpar ceva nou“. Barbatii investesc mai mult in gadget-uri cu butoane sau instrumente de pescuit. Femeile vorbesc despre terapia prin shopping. Barbatii, prin educatie, mai tacuti asupra propriilor temeri, au si ei nevoie de ajutor, desi il cer destul de rar.

Nu-mi vine deloc sa cheltuiesc
Evit sa ii invit pe altii la restaurant, sa ofer cadouri scumpe sau sa-mi imprumut prietenii cu bani

Zgarcenia este tot un simptom al fricii: frica infantila de abandon, frica de a nu putea transmite. Caci altfel, de ce oare, in po­vesti, avarii isi ingroapa averea la radacina arborilor, simbol al legaturii cu viitorul? Aceasta frica obsesiva de lipsuri tradeaza o mare nesiguranta interioara, a carei origine este, de cele mai multe ori, un model parental dezastruos, o reactie contra unor pa­rinti prea cheltuitori sau a unui tata prea rigid, care si-a crescut copiii cu sentimentul vinovatiei fata de bani, sau al unui „respect“ extrem fata de problema finantelor.

Parerea psihologului: „Poate fi vor­ba de o persoana centrata pe sine, care nu stie cum sa imparta ceva cu ceilalti. E posibil sa existe un soi de rigiditate in relatiile cu ceilalti.
Probabil nu problema financiara (teama de a ramane fara bani) este cauza acestui comportament, ci nevoia de siguranta si de a pastra totul pentru sine”.

Traiesc cu angoasa deficitului de cont
...in fiecare zi imi verific contul pe internet, iar un simplu telefon de la banca ma infricoseaza

Acest comportament este explicabil in contextul in care societatea noastra acorda institutiei bancare un rol simbolic exagerat, disproportionat, care ne infantilizeaza. Rezultatul: ne comportam ca niste copii vulnerabili in fata bancilor. Iar vocabularul persecutor al acestora e parte a aceluiasi principiu de infantilizare: „Sunteti pe «descoperit»”, „Sunteti in interdictie ban­cara”. Totusi, nu suntem deloc copiii bancherului, care nu este decat un simplu prestator de servicii!

Parerea psihologului: „Nu e foar­te clar daca aceasta angoasa, a «descoperitului de card», vine din partea unei personalitati obsesive si anxioase sau daca persoana in cauza chiar are motive serioase sa isi faca griji in acest sens. Poate fi o persoana care nu se poate abtine de la a cumpara produsele dorite si care nu tine cont absolut deloc de posibilitatile sale financiare reale”.