Ideea de a le propune cititorilor o posibilitate de a intalni, pentru o singura intrevedere, un psihoterapeut care avea ca sarcina sa determine daca problematica lor tinea de un cadru psihoterapeutic, stiind ca aceasta intrevedere ar constitui obiectul unei publicari, a apartinut revistei Psychologies Magazine (Franta). A iesit astfel o carte minunata, despre intalnirea dintre psihoterapeut si oameni cu dileme. Acum aceasta carte a aparut la Editura Trei, in limba romana.
Iata stranse laolalta 20 de intrevederi, 20 de relatari, 20 de intrebari, toate diferite, toate unice, desi simptomele initiale pot uneori sa se asemene.
Exista insa mai putine moduri de a-ti exprima suferinta sau perplexitatea, decat motive de a o face: in spatele fiecarei intrebari, se iveste o problematica specifica, o poveste singulara, impresionanta, pretioasa.
Felul in care sunt prezentate aici intalnirile terapeutice tine seama de aceasta clasificare. O prima parte este rezervata problematicilor esentialmente personale: fobii, depresii, dificultati existentiale si alte „inchisori psihologice“ pe care si le pot crea unii pacienti.
O a doua parte este consacrata dificultatilor de cuplu. A treia si ultima parte se ocupa de solicitarile care nu corespund unei anumite problematici psihologice, ci sunt reactii normale la dificultatile pe care viata sau contextul ni le pot harazi fiecaruia dintre noi – in acest caz, sarcina mea este, in primul rand, sa nu „patologizez“ aceste reactii, ci sa il linistesc pe pacient, convingandu-l de normalitatea sa.
Marina:
„Oamenii din jurul meu ma vad ca pe o persoana mai curand timida. Ziua pot sa par cuminte, dar seara ma transform in altcineva. Nici macar nu-mi mai amintesc cati barbati am avut. Ei nu stiu nimic despre mine, le dau un nume fals, o profesie falsa, ma dau drept cineva eliberat sexual. Cand ma duc la intalnirile mele libertine, sunt cat se poate de bucuroasa si avantata, dar dupa aceea cad intr-o tristete fara margini. Nu stiu de ce ma port asa. Imi spun ca e un soi de escrocherie psihica, ca ii mint pe oameni, ca dau o imagine falsa despre mine…“
Robert Neuburger:
– Nu se stie care dintre cele doua imagini e falsa. Sau nu e niciuna, sau sunt amandoua, sau e una ori alta… Spuneti-mi cate ceva despre dumneavoastra.
– Am un tata foarte autoritar, o mama care ii este cu totul supusa si o sora mai mare. Ii vad regulat si ne intelegem bine, dar nu vorbim niciodata despre subiecte intime. In familia mea, acest lucru este tabu.
Altfel, sunt ziarista si am relatii bune cu colegii. Mi se spune ca fac o treaba foarte buna.
– Si, in afara de asta, mai aveti, deci, o alta viata?
– Da. Intr-o zi, am raspuns la anuntul unui fotograf care cauta modele pentru fotografii nud. Am dat referinte false, un nume fals, am pozat, el, unul, parea stanjenit, dar eu nu, si mi-a placut. Am simtit nevoia sa continui jocul asta, si m-am apucat sa raspund la anunturi de intalniri pe internet. E un joc periculos, fiindca nu stiu peste cine o sa dau, dar nu am avut niciodata probleme. Cand ajung la intalnire, simt in mine o forta foarte mare. S-ar zice ca nu eu actionez, e ca si cum as fi hipnotizata. Dupa aceea insa, cand plec, ma simt manjita. Si totusi, continui, niciodata cu acelasi barbat, fiindca nu ma intalnesc decat o data cu fiecare.
– Refuzati sa creati o legatura.
– Da. Dar pentru prima data, am intalnit pe cineva foarte simpatic. Nu l-am intalnit ca pe ceilalti, ci la o petrecere, la niste prieteni. Cu ceilalti barbati e ca si cum i-as folosi: ii iau si ii arunc. El insa imi incalzeste inima. Si nu as vrea sa fiu necinstita cu el. Dar nu reusesc sa incetez cu celelalte intalniri. Nu inteleg. Am o energie sexuala mai mare decat celelalte femei? Un viciu? Am totusi impresia ca ceva e in neregula cu mine. Dupa aceea, ma simt uneori atat de doborata, intr-un vid negru…
– Ca si cum nu ati mai exista.
