De ce mersul pe bicicleta nu se uita?

Memoria procedurala si automatismele Este adevarat ca, in esenta, deprinderile senzorio-motorii (cum ar fi mersul pe bicicleta, inotul sau sofatul) nu se uita niciodata, pentru ca depind de un sistem de memorare diferit de cel responsabil de cunostinte, cuvinte si imagini. Aceasta descoperire rezulta din studierea tinerilor care prezinta leziuni ale hipocampului (rani de razboi etc.).

 Hipocampul este o structura a creierului ce inregistreaza toate informatiile noi din procesul cunoasterii (cuvinte, imagini sau chipuri). Prin urmare, bolnavii privati de hipocamp sunt amnezici, nu-si amintesc continutul ziarului citit cu o ora mai devreme sau persoanele venite sa-i viziteze. In ciuda acestui fapt, ei pastreaza amintiri anterioare ranirii sau imbolnavirii lor. Unii cercetatori au descoperit ca pacientii puteau totusi sa memoreze deprinderi motorii fara sa-si dea seama de acest lucru in mod constient.

Concluzie
Prin urmare, Larry Squire, un cercetator californian, a facut distinctia intre doua mari sisteme mnezice:

• memoria declarativa, care este memoria constienta a cuvintelor, a imaginilor si a chipurilor;
• memoria procedurala, care consta in retinerea obisnuintelor motorii.

Asadar, mersul pe bicicleta, sofatul, inotul etc. fac parte din aceasta memorie procedurala, care este posibila datorita altor sisteme ale creierului (corpii striati) si, in special, cerebelului (centrul automatismelor); aceste automatisme, bine consolidate in urma repetarii lor de mii de ori, sunt foarte solide si nu sunt uitate aproape niciodata.

Cu toate acestea, nu trebuie sa exageram in nici o privinta si, daca e adevarat ca nu uitam cum se merge pe bicicleta sau cum se inoata, este la fel de adevarat ca performantele scad vizibil odata cu lipsa antrenamentului, asa cum vedem ca se intampla si cu deprinderile mai sofisticate, cum ar fi cantatul la pian.

Mai multe despre memorie aflati din cartea