Multe persoane afirma, ca si cum aceasta ar fi ceva iesit din comun, ca invata mai bine cand citesc decat atunci cand asculta. De fapt, aceasta e o regula. Am vazut ca e ceva mai complicat, pentru ca, in realitate, pagina cartii nu este inregistrat a intr-o memorie fotografica, ci tranziteaza doar o memorie iconica, pentru ca succesiunile de litere sa fie rapid transformate in cuvinte (memoria lexicala) si in concepte (memoria semantica).
Multe persoane afirma, ca si cum aceasta ar fi ceva iesit din comun, ca invata mai bine cand citesc decat atunci cand asculta. De fapt, aceasta e o regula.
Am vazut ca e ceva mai complicat, pentru ca, in realitate, pagina cartii nu este inregistrat a intr-o memorie fotografica, ci tranziteaza doar o memorie iconica, pentru ca succesiunile de litere sa fie rapid transformate in cuvinte (memoria lexicala) si in concepte (memoria semantica). Acestea fiind spuse, observatia ca retinem mai bine citind este pe deplin indreptatita, dupa cum arata diverse experimente.
Astfel, in cadrul unui studiu asupra unor elevi din clasele a VI-a si a V-a in care am comparat diferite moduri de prezentare a unui documentar, lectura a dat, de departe, cele mai bune rezultate intr-un chestionar, aproape de noua ori mai bune decat cursul oral (avand la baza acelasi text).
Principalul motiv este legat de miscarea ochilor in timpul lecturii. Astfel, atunci cand lectura unei carti nu se face cu ajutorul unei carti, ci pe un monitor de calculator, cuvintele defileaza cu o viteza egala si nu putem sa ne intoarcem sau sa ne oprim mai mult asupra celor mai dificile; ne dam seama ca, in acest fel, lectura este mai putin eficienta. Intr-adevar, asa cum am vazut deja, lectura nu inseamna fotografiere, ci se inrudeste mai mult cu cautarea sensului grafemelor pe care le fotografiaza ochiul.
Daca ochiul, la fel ca un aparat, fotografiaza, de exemplu, „Leul sare din tufis pentru a manca antilopa”., aceste caractere sunt foarte repede identificate in memorie cu niste cuvinte, iar sensul foarte familiar al acestora este disponibil imediat. Dar daca ochiul citeste o fraza cum ar fi .„Tiranozaurul tasni dintre pteridofitele arborescente pentru a devora un triceratops”, mai multe cuvinte vor avea nevoie de un timp mai indelungat pentru a fi identificate si pentru a li se gasi un sens. De exemplu, daca durata unei priviri este de aproximativ un sfert de secunda pentru un cuvant cunoscut (animal), ea este probabil de doua ori mai mare (o jumatate de secunda) pentru un cuvant complex sau mai putin cunoscut, cum ar fi tiranozaur.
Dar daca un cuvant nu este cunoscut, cum ar fi „pteridofite” (ferigi), ne oprim de tot, pentru a cauta cuvantul in dictionar sau pentru a-i intreba pe tata sau pe mama ce inseamna!
De asemenea, in cadrul altor experimente, inregistrarea ochilor cu o camera arata ca ochiul revine asupra cuvintelor (numim aceste intoarceri regresii). Ei bine, si numarul regresiilor se dubleaza atunci cand cuvintele sunt rar intalnite sau dificile.
Este evident ca aceste mecanisme, durata prelungita a privirii sau regresia, nu pot avea loc atunci cand audiem un curs sau cand ascultam o emisiune la radio. Asadar, iata de ce lectura este superioara unui curs oral (sau radioului). De obicei, lectura este un mijloc extraordinar de „pescuire” a informatiilor, caci permite o autoreglare in functie de dificultatea textului. Nu citim cu aceeasi viteza un articol despre virusuri la fel ca unul despre deceptiile sentimentale ale cantaretei Britney Spears.
Mai multe despre memorie, in cartea:
|
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea persoanala
de Alain Lieury
Editura Polirom |
