"Poate a venit timpul sa valorizam potentialul uman, sa onoram umanitatea, sa facem din aceasta lume, asa cum propunea Buddha in urma cu 2500 (!) de ani, un spatiu liber de frica, de ostilitate si de opresiune", spune psihanalistul Virgil Ricu. Te invitam sa descoperim impreuna o noua legatura a terapiei cu leadershipul, tradusa pe intelesul tuturor de acest prieten vechi si pretios al revistei Psychologies.
Poate psihoterapia psihanalitica sa fie inclusa in randul metodelor de tip Leadership Development?
V.R.: Lucrul acesta deja se intampla in Europa. Un merit deosebit in acest sens il are Manfred Kets de Vries, psihanalist si economist canadian, profesor la INSEAD Franta.
Foarte pasionat de interfata psihanaliza-management, a dezvoltat si a promovat mai multe programe de Leadership Development destinate managerilor de varf saturate cu psihanaliza.
Daca teoriile si practicile psihanalitice vor patrunde in sistemele de educatie manageriala, avem toate sansele sa asistam la sfarsitul leadership-ului asa cum il concepem astazi.
Asta intrucat leadership-ul astazi implica foarte multe procese de idealizare si infantilizare: cei multi si infantili asteapta solutii salvatoare de la o persoana pe care o idealizeaza, o inzestreaza fantasmatic cu calitati de erou salvator, omnipotent si omniscient.
Ori introspectia psihanalitica surprinde comportamentele si atitudinile infantile, le recunoaste ca atare, incurajeaza abandonarea lor; promoveaza adoptarea unor atitudini mature si stimuleaza dezvoltarea unei gandiri independente si investigative.
Cei care urmeaza un antrenament psihanalitic suficient de mult timp ajung sa gandeasca cu capul lor si sa valorizeze foarte mult autonomia.
Altfel spus, cresc suficient de mult in plan psihologic pentru a-si purta singuri de grija si nu mai simt atat de mult nevoia de a avea un sef care sa gandeasca pentru ei sau care sa-si asume responsibilitatea in locul lor.
Nevoia de siguranta se diminueaza considerabil, facand loc nevoii de libertate, de exprimare creativa.
Vom avea in continuare nevoie de lideri, dar de un alt fel de lideri, de oameni talentati in a imagina o lume mai buna.
Care ar fi motivatiile psihoterapeutului, in special cele inconstiente, pentru a lucra cu lideri?
V.R.: Motivatia psihoterapeutului tine de dorinta lui, constienta sau inconstienta, de a-si aduce contributia la transformarea calitativa a procesului de leadership.
Dar procesul de Leadership care il intereseaza pe psihoterapeut este altul decat cel care il preocupa pe client.
Pe client il intereseaza, cel putin la momentul initial, conducerea echipei sau a afacerii sale.
Psihoterapeutul este interesat de o cauza: crearea unei lumi mai bune, ceea ce in viziunea psihanalitica se poate realiza doar printr-o intelegere in profunzime, printr-o crestere in planul constientizarii ( a-ti deschide ochii, urechile si inima).
Punandu-se in slujba acestei cauze, a acestui ideal, psihoterapeutul isi doreste impact si eficienta, exact ca si clientul sau.
Poti sluji o cauza scriind articole, carti, vorbind la conferinte; in felul acesta atragi atentia asupra importantei cunoasterii de sine in a-ti cladi o viata implinita.
Dar a lucra efectiv cu oamenii in sedintele de psihoterapie este adevarata munca de «implementare».
Ori a lucra cu lideri presupune o crestere exponentiala a eficientei.
Un lider este un model urmat de multi oameni: lucrand cu lideri lucrezi de fapt cu toti oamenii influentati de liderii respectivi.
