Manifestarea dorintelor secrete? Probleme nerezolvate? Pentru Tobie Nathan, etnopsihiatru si psihanalist, visele sunt un material pretios pe care noi insine trebuie sa il descifram, fara intermediari, cu scopul de a intelege mai bine viata cotidiana.
Imbogateste-ti existenta devenind interpretul propriilor vise. Aceasta este provocarea pe care o lanseaza etno-psihiatrul Tobie Nathan.
Pentru Freud, visul era expresia si realizarea (mascata si deformata) a unei dorinte refulate.
Pentru Jung, era expresia cea mai corecta a inconstientului la momentul la care cel care dormea visa, o conceptie care nu se opune celei freudiene, dar nici nu o limiteaza doar la o singura dinamica a dorintei.
Pentru Tobie Nathan (care a integrat cercetarilor sale si reflectiei de psihoterapeut ultimele descoperiri din domeniul neurobiologiei somnului, lasandu-se in acelasi timp si in voia traditiilor vechi ale interpretarii), „visul este persoana care viseaza“, un fel de comprimat al singularitatii sale.
Iar interpretarea visului are puterea de a-i modifica viata persoanei respective.
Etnopsihiatrul distinge trei categorii de vise.
„Efervescentele“ pline de afectivitate, care nu pot sa se exprime in starea de veghe si se revarsa intr-o maniera dezordonata in inconstient in timpul somnului.
„Vectorii“, care ne pun in legatura cu fiinte, forte si elemente la care nu avem acces in starea de trezire.
„Semnalele“, care ne avertizeaza asupra unui eveniment iminent (pericol, accident, boala).
Tobie Nathan considera cosmarurile, cu o puternica incarcatura anxioasa, ca fiind „vise aparte“ si le claseaza in categoria „viselor semnale“.
„Visul nu face decat sa examineze, nu se multumeste sa reproduca, faciliteaza crearea starii de veghe si aparitia intuitiilor“, afirma Tobie Nathan.
„El ne poate ajuta sa rezolvam anumite probleme, ne poate pregati sa infruntam o provocare sau sa aruncam o privire diferita asupra unei situatii ori a unei relatii.“
VISE PREZICATOARE?
Pentru etnopsihiatru, interpretarile viselor sunt si preziceri. Este, fara indoiala, aspectul cel mai original al acestei teorii care afirma, in esenta, ca visele noastre, rezultate din fragmente de ganduri rearanjate si organizate sub forma de poveste, produc noi combinatii, printre care „se gaseste in mod necesar aceea care va prinde forma in viata celui care viseaza, intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat“.
Fiecare dintre noi trebuie sa se lase ghidat de propria intuitie, de convingerea sa cea mai intima.
„Vom incerca sa vizualizam scena care s-a impus“, ne sfatuieste psihoterapeutul.
„Odata aflat in mijlocul povestii, interpretul va trebui sa lucreze invers. El va parcurge mental povestea onirica, se va opri asupra punctelor proeminente, a acelora care uimesc, care atrag atentia, pentru ca se detaseaza de realitatea obisnuita.“
Visele de avertizare se recunosc dupa intensitate, dupa faptul ca o culoare predomina, „accentul“ lor gasindu-se concentrat.
Sentimentele pe care le provoaca in noi raman in mod foarte pregnant si in starea de veghe.
Sa dam cateva exemple: pierderea gentii, a documentelor, infruntarea unor persoane ostile, caderea in gol, actele de agresiune din partea unor persoane necunoscute...
Acestea reprezinta tot atatea situatii care ar trebui sa il determine pe cel ce viseaza sa isi adreseze macar o singura intrebare: „Este posibil sa se produca o schimbare importanta in viata mea?“ (schimbare de profesie, de relatie, de locuinta etc.).
Incepand de acolo, a-ti asculta propriile intuitii si a inventaria situatiile obiective pot fi de mare ajutor in reconsiderarea situatiei sau a relatiilor de la acel moment, aruncand o privire noua peste imaginea de ansamblu.
Pot fi de ajutor pentru a te pregati psihologic, dar si material, sa fii capabil sa infrunti o posibila transformare.
