„Mai sa fie, cum se numeste?" Povestim un film si, in clipa cand vrem sa spunem numele actritei sau al actorului, apare o gaura neagra! Totusi, stim acest nume si, de altfel, ne vine dintr-odata in minte, fara sa ne asteptam, cateva minute sau o ora mai tarziu.
„Mai sa fie, cum se numeste?" Povestim un film si, in clipa cand vrem sa spunem numele actritei sau al actorului, apare o gaura neagra! Totusi, stim acest nume si, de altfel, ne vine dintr-odata in minte, fara sa ne asteptam, cateva minute sau o ora mai tarziu.
Simtim ca-l cunoastem, ca este gata sa apara si spunem ca ne sta „pe varful limbii”. Carui fapt i se datoreaza acest straniu fenomen, inexplicabil, daca presupunem ca exista o unica si indivizibila memorie? In schimb, misterul este limpezit de teoria moderna, bazata pe ideea ca memoria este subdivizata in mai multe sisteme, mai ales intr-o memorie lexicala si una semantica. Cercetarile identifica intr-adevar o memorie lexicala, care este o frumoasa, dar ciudata biblioteca, pentru ca nu contine decat invelisul cuvintelor, insa nu si sensurile lor, la fel ca o masina fara motor.
Fenomenul cuvantului de .pe varful limbii. a fost studiat de Brown si McNeill (1966), precum si de alti autori dupa aceea, prin prezentarea definitiilor unor cuvinte rare (de exemplu, batiscaf, sextant). Atunci cand apare fenomenul cuvantului de .pe varful limbii., subiectii sunt invitati sa spuna prima silaba sau rima la care se gandesc etc. In cele mai multe cazuri, se dovedeste ca aceste fragmente fonetice sunt exacte. De exemplu, litera initiala ghicita este corecta in 57% dintre cazuri. Apoi, in viata obisnuita, la fel ca in aceste experimente, cuvantul sau numele pot reveni, demonstrand faptul ca era inregistrat in memorie.
Concluzie
Capacitatea de a descrie sensul cuvantului sau rolul unui actor (semantica) demonstreaza in egala masura ca aceste informatii sunt disponibile in memoria semantica. Asadar, exista un blocaj intre memoria semantica si cea lexicala, care indica independen ta acestora. Fenomenul se produce in mod mai sistematic in cazul unei tulburari neuropsihologice, afazia nominala (bolnavul poate intelege la ce serveste un obiect fara sa fie capabil sa-l denumeasca), dovedind inca o data deosebirea dintre memoria lexicala si cea semantica.
Nu este deloc practic, mi-ati spune dumneavoastra, sa ai forma si sensul in doua memorii diferite. Ei bine, acest lucru este real si, in orice caz, foarte economic, fiinca acelasi invelis lexical va servi pentru a contine mai multe sensuri.
De exemplu, cuvantul disc; el este utilizat pentru a desemna un disc cu muzica, un disc de stationare, un cerc in matematica, discul solar al egiptenilor in istorie, discul din proba de atletism, discul dintre vertebre in anatomie si cate si mai cate. Asadar, memoria lexicala face economie de spatiu. In fine, iata un mic truc (nu infailibil, desigur) ce poate fi folosit atunci cand sunteti victima „cuvantului de pe varful limbii" si este practic atunci cand, de exemplu, uitati prenumele cuiva dupa vacanta: spuneti in minte alfabetul (a, b, c, d., fara sa uitati grupurile che si ghe, care nu se afla in alfabet), iar de multe ori, prenumele va va reveni in memorie!
Mai multe despre memorie, in cartea:
|
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea persoanala
de Alain Lieury
Editura Polirom |
