A te teme pentru sine sau pentru apropiati este normal, dar a te gandi sistematic la rau e o problema... Totul este o chestiune de intensitate. In doze mici, ingrijorarea stimuleaza vigilenta, inteligenta si capacitatile de adaptare, subliniaza psihiatrii. Anxietatea devine „o frica fara obiect si fara motiv“ care provoaca suferinta. De ce impresia de pericol se situeaza inaintea celei de siguranta? De unde vin crizele de angoasa fara cauza precisa si aceasta tendinta de a te astepta la ce este mai rau?
Te agita orice fleac si ai impresia ca nu cunosti nici linistea, nici repaosul. Poti fi una dintre persoanele hiperanxioase. Dar de unde vine aceasta angoasa existentiala?
A te teme pentru sine sau pentru apropiati este normal, dar a te gandi sistematic la rau e o problema... Totul este o chestiune de intensitate. In doze mici, ingrijorarea stimuleaza vigilenta, inteligenta si capacitatile de adaptare, subliniaza psihiatrii. Anxietatea devine „o frica fara obiect si fara motiv“ care provoaca suferinta. De ce impresia de pericol se situeaza inaintea celei de siguranta? De unde vin crizele de angoasa fara cauza precisa si aceasta tendinta de a te astepta la ce este mai rau?
Pentru psihiatri
Suntem mai mult sau mai putin agitati prin natura noastra, fiind o trasatura de caracter. Dar aceasta nu explica totul. Anxietatea este intotdeauna legata de context. Pentru anxiosi, toate schimbarile sunt un factor de stres, simtindu-se incapabili de a se adapta. Aceasta rezistenta la schimbare este amplificata de diferenta dintre aspiratiile lor si trairile cotidiene. Este un cerc vicios: absenta riscurilor legate de anxietate creeaza o insatisfactie cronica, ce creste anxietatea si deprima. Hiperanxiosii nu isi asuma noul ca pe ceva incitant, ce merita descoperit, ca pe o aventura, iar blocarea in rutina in care se simt oarecum „protejati“ ii determina sa se simta vesnic nesatisfacuti.
Pentru terapeuti
Hiperanxietatea se datoreaza imposibilitatii de a gestiona incertitudinile, de a jongla cu probabilitatile. Anxiosii cronici au in comun anumite caracteristici psihologice. De exemplu, perfectionismul, hipervigilenta inainte de a stapani mediul si certitudinea ca sunt incapabili sa infrunte pericolele iminente. Haituit de mesaje interioare precum „trebuie“ si „este necesar“, anxiosul nu face lucrurile din placere. Pentru el, totul ajunge sa fie un efort, iar epuizarea ii accentueaza stresul. Prin urmare, evita cat poate situatiile in care este solicitat si se complace intr-un tip de gandire pesimista, prin care ceva necunoscut este potential rau.
„Ma agit fara intrerupere“
Filip, 27 de ani, inginer
„In anul in care am dat bacalaureatul eram atat de stresat, incat am devenit insomniac. Sa-mi obtin diploma de inginer a fost un adevarat tur de forta. Am luat tranchilizante pentru a rezista. Dupa aceea, mi-a fost teama sa nu raman fara slujba, dar am gasit in final un job interesant. Ulterior, m-a cuprins teama ca pot fi desconsiderat, din cauza lipsei de competenta. Ma agit fara intrerupere, pentru a nu fi acuzat de leneveala. Inainte imi era frica de somaj, acum imi este frica sa nu imi pierd jobul. Pe scurt, ma stresez pentru tot si pentru orice fleac.”
„O mica raceala, si ma tem de meningita“
Maria, 37 de ani, casnica
„De la nasterea lor, sunt convinsa ca Lisa,Teo si Iulian au o sanatate fragila chiar daca pediatrul imi spune contrariul. O mica raceala, si ma tem de meningita. Niciodata la piscina, de frica sa nu se imbolnaveasca iesind cu parul ud. Niciodata la patine cu rotile – ar putea sa-si rupa cotul. Cand ii las cu bona, imi imaginez cele mai negative scenarii. Ma obsedeaza intr-atat, incat ajung sa sun bona tot timpul, pe care am pus-o sa-mi promita ca ma va anunta daca apare cea mai mica problema. Asta il oripileaza pe sotul meu, si situatia este foarte tensionata “.
„Bucuria devenita cosmar“
Carolina, 40 de ani, graficiana
„Nu am niciodata sufletul linistit. Cand agentia mi-a comunicat pretul pentru a cumpara apartamentul, am iesit din birou foarte nelinistita. Ma vedeam impovarata de datorii, incapabila sa-mi platesc impozitele si ratele lunare la credit. Ceea ce ar fi trebuit sa fie o bucurie, a devenit un cosmar. Cand sunt impreuna cu partenerul meu, situatia este la fel. Nu mai savurez complet nici momentele noastre intime, nici proiectul de vacanta in Egipt. Daca avem parte de o aterizare fortata, de o greva a controlorilor de zbor sau de un uragan, ce ne facem?”
Sugestii
■ Ingrijiti-va de igiena vietii. Cafea, tutun, alcool sau excitanti care favorizeaza anxietatea, precum si oboseala sau insomnia. Pentru a atenua tensiunile corpului si spiritului, tehnicile de relaxare si yoga sunt indicatii benefice.
■ Reperati crizele. Listati factorii declansatori, circumstantele, primele aparitii ale crizelor voastre de angoasa. Notati gandurile si senzatiile care le insotesc. Aceasta pregatire in perspectiva ajuta la reperarea si la evitarea situatiilor anxiogene, care depasesc capacitatile voastre de a le face fata. Daca in urma unei analize „la rece” realizati ca ati avut reactii exagerate in fata anumitor situatii, incercati singur sau sub indrumarea unui prieten sa va balansati mai bine reactiile in alte situatii similare. Urmati principiul invatarii din experiente.
■ Creati-va un cerc de prieteni. Creati-va un cerc de prieteni, alaturi de care sa va refaceti. Nivelul anxietatii este corelat cu absenta mediului familial sau amical securizant.
Teritoriul primejdios al anxietatii
Diana Deaconu – psihoterapeut, Membru al Asociatiei Romane de Analiza Tranzactionala:
■ Pentru a descoperi lumea persoanelor anxioase, va provoc la un exercitiu de vizualizare: imaginati-va un mediu puternic nestructurat, imprevizibil, in care nu ai controlul a ceea ce se poate intampla peste o secunda.
■ Aduceti in mintea voastra acum un copil in acest loc: supravietuirea pentru el inseamna sa invete sa mearga pe coji de oua, sa isi faca cat mai putin simtita prezenta. Altfel, risca sa ii fie invadate granitele.
■ Si pentru ca imaginea sa fie completa, introduceti in mediul deja conturat prezenta adulta, intruchipata de parintii copilului sau de adultii in grija carora se afla. Felul in care ei relationeaza cu cel mic este unul critic, autoritar si nu lasa loc pentru exprimarea individualitatii copilului. Orice reactie de protest din partea acestuia este barata de adult fie prin pedeapsa fizica sau verbala, fi e prin retragerea oricarui dram de protectie si iubire. De aceea, anxietatea devine cea mai buna aparare il impiedica din a interveni, il obisnuieste sa anticipeze cele mai mici schimbari si il fereste de conflicte cu adultul.
Psihoterapia anxietatii are la baza restaurarea sentimentului de siguranta al persoanei. Aceasta invata strategii de a-si securiza propriul copil interior, de a stabili granite sanatoase, capatand curajul de a se afirma in lume si de a se bucura de puterea personala.
Editare de Iulia Barca
Ilustratie: Andrei Gamart
Alte articole despre anxietate:
