A vedea sange curgand nu este niciodata agreabil. Dar pentru unii este un veritabil cosmar, care poate duce la boala. De ce un asemenea dezgust? Si cum sa gestionezi problema?
„De cum vad sange, capul mi se invarteste, picioarele mi se inmoaie si sunt pe punctul de a-mi pierde cunostinta“, marturiseste P., 37 de ani.
Un mare sensibil? Nu doar atat. Pentru Eric Tanneau, psihiatru comportamentalist, P. sufera de hematofobie – fobia sangelui.
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, aceasta afectiune se afla pe locul trei intre fobiile cele mai raspandite, dupa cele referitoare la animale si la vid.
Dupa cum remarca psihiatrul, „ea este deseori asimilata cu fricile care au legatura cu universul medical: spitale, injectii, nasteri...“.
Punctul lor comun: efectele fiziologice. Si nu se manifesta prin stare de nervozitate si dorinta de a fugi, ci prin incetinirea circulatiei sangvine si scaderea ritmului cardiac, cu risc minor de sincopa.
O angoasa a mortii
Pentru psihanalistul Serge Vallon, dezgustul fata de sange este arhaic.
Face parte dintre terorile fundamentale, ca frica de intuneric, de singuratate si de fenomenele naturale (tunete, eclipse...) – toate, inconstient prevestitoare de pericole.
Cat despre sange, „el este semnul vitalitatii, atata vreme cat este in interior.
Din momentul in care devine vizibil, reprezinta manifestarea unei vitalitati care ne scapa. Vorbeste despre moarte“.
Un tabu social
„Frica de sange a fost mult timp legata de ritualurile culturale: sacrificiul, vanatoarea, ritualurile de taiere a animalelor. Practicandu-le, omul si-a recastigat controlul asupra dezgustului sau“, adauga Serge Vallon.
Astazi, aceste practici au disparut aproape in intregime. Cu siguranta, micul ecran ne inunda cu hemoglobina, dar nu sunt decat imagini.
„In realitate, facem totul pentru a evita sa fim confruntati cu vederea sangelui. Tampoanele transporta invizibil menstruatia, carnea ajunge in farfuriile noastre intotdeauna foarte bine facuta...
Societatea aseptica a facut din sange o impuritate, deci un tabu.“ O evolutie care poate explica emergenta fobiilor.
Cristalizarea fricilor ascunse
Pentru a-si justifica hematofobia, A. 41 de ani, evoca o amintire din copilarie:
„Trebuia sa imi fac analizele si am mers sa mi se ia sange. O doza cu sange a scapat, medicul s-a inclestat de bratul meu si am sangerat pana aproape de a-mi pierde cunostinta“.
Acest tip de evenimente poate antrena o cristalizare a fricii asupra unui element: sangele. Doar ca, pentru psihanaliza, nu este singura explicatie a fobiei.
„Experienta traumatizanta survine ca ocazia unei frici deja prezente, de a se arata“, explica Serge Vallon.
Conform acestuia, fobia este proprie unei structuri psihice care continua sa existe in refularea impulsurilor agresive din launtrul nostru.
„Celui care are frica respectiva, ii este teama sa elibereze acel lucru care ii agita psihicul. Isi canalizeaza agresivitatea in interiorul sau. In acest caz: sangele, ca metafora a vietii si a mortii“.
