Se stie ca barbatii si femeile sunt uneori doua specii diferite. Dar atunci cand vine vorba de semnele inceputului sfarsitului este la fel? Psihoterapeutul Cristina Dinu ne ajuta sa intelegem diferentele dintre sexe in materie de semnale ale lui "ceva nu este in regula in cuplu".
Relatiile care incep sa se rupa sunt uneori dificil de identificat.
Exista o diferenta intre cateva certuri care apar intr-o perioada scurta de timp si o relatie care incepe sa se corodeze (conflicte dese, distantare emotionala, pierderea interesului si a implicarii).
Peste un timp, cand situatia are momente de ameliorare, relatia rupta nici nu mai pare ca are intr-adevar probleme, totusi, in spatele anumitor scene, relatia se prabuseste.
Cand ceva se blocheza intr-o relatie se intampla pentru ca unul dintre parteneri incepe sa nu mai fie satisfacut de comportamentul celuilalt si sa caute tot felul de pretexte pentru a-i submina puterea.
Se intampla asta cand are loc retragerea afectiunii dinspre obiectul iubirii si astfel apare un dezechilibru de interes, de implicare.
“Semnele” unei relatii care incepe sa subrezeasca pot fi decodate, astfel:
•distantare emotionala ce trage dupa sine scaderea implicarii si a increderii
•pierderea interesului pentru comunicare (lipsa dorintei de a vorbi si a-l asculta pe partener, nevoia de a ascunde informatii sau de a ocoli anumite subiecte pentru a evita discutiile, precum si de a ascunde anumite trairi/ sentimente) si pentru impartasirea experientelor personale (nevoia de a face tot mai multe lucruri de unul singur) conduc la disparitia sprijinului reciproc pe care partenerii si-l acordau pana in acel moment.
Daca partenerul capata obiceiul de a veni tarziu acasa, argumentand ca sedintele la birou s-au intensificat sau daca partenera inceteaza sa mai prepare felul preferat de mancare sau sa se mai ingrijeasca de nevoile celuilalt, acesta poate fi un semn de avertizare ca ar fi cazul sa deschizi ochii la ce se intampla.
Incetam sa mai facem anumite lucruri pentru partener, sa mai acordam atentie si grija fata de nevoile partenerului in momentul in care incepem sa ne retragem afectiunea si sa reactionam defensiv.
•un comportament defensiv tot mai accentuat ce se observa printr-o tendinta de a critica-corecta continuu actiunile partenerului si o iritare crescuta provocate de comportamentul acestuia.
Atunci cand cineva greseste, nu este nepotrivit sa-i atragi atentia (in asa fel incat sa eviti jignirea/umilirea); corectarea ocazionala a greselilor nu reprezinta un semn ca relatia se rupe, ci doar atunci cand ea devine atractia discutiei se pune problema coroziunii.
Corectarea constanta semnifica faptul ca partenerul a devenit extrem de vigilent si cauta nod in papura, simte nevoia sa sanctioneze orice greseala.
Astfel, partenerii incep sa se simta tot mai neglijati, sa se retraga in propria cochilie si sa asculte tot mai putin ce vine din partea celuilalt deoarece simt ca orice ar face sau ar spune nu face decat sa declanseze critica si revolta celuilalt.
Fiecare se simte victima, tinde sa-si protejeze eul, si incepe sa se apere de eventuale insulte sau conflicte.
•viata sexuala reprezinta oglinda unei relatii: daca intimitatea fizica se diminueza sau dispare, discutiile despre sex sunt blocate, deranjeaza sau sunt evitate de catre partener, acestea sunt semne ca interesul fata de partener a fost deplasat in alta parte (eventual o alta persoana)
•certurile constante, indiferent daca este vorba despre lucruri mari sau marunte (despre bani, cumparaturi, plimbatul cainelui,etc).
Intr-o relatie sanatoasa partenerii invata sa lase lucrurile sa curga, in timp ce in cele fisurate acestia petrec mai mult timp certandu-se decat fiind iubitori unul cu celalalt.
•frustrarea spontana pentru lucruri marunte care anterior nici nu ar fi fost remarcate sau ar fi fost o sursa de amuzament
•un nivelul al asteptarilor tot mai ridicat, de multe ori nejustificat: cand disputele iau locul comunicarii armonioase, avem tendinta sa avem asteptari tot mai mari (sa-l testam, sa-l punem la tot felul de incercari pe partener ) pentru ca ne dorim, mai mult sau mai putin constient, sa vedem cum celalalt esueaza, pierde teren.
Pe de-o parte actionam defensiv pentru a ne proteja eul, si pe de alta parte traim satisfactia ca celalalt nu mai da randament, este tot mai inadecvat, ceea ce duce rapid la deceptie.
Daca partenerul perceput intr-o lumina negativa doreste sa salveze aparentele unei relatii care a devenit un teren sterp, poate incerca sa implineasca asteptarile impuse, adica sa devina ceea ce isi doreste partenerul si atunci cand nu reuseste sa fie cuprins de frustrare si depresie.
Rezultatul unei astfel de atitudini este iritare si deceptie pentru cel care impune asteptarile si sentimente de esec si tristete in dreptul celui care nu reuseste sa implineasca asteptari.
