Alain Badiou este psihoterapeut si autor de carti despre iubire in lumea contemporana. Teza lui este ca renuntam prea usor la o relatie din cauza greutatilor care nu lipsesc din niciun cuplu.
Care este definitia dvs. pentru dragoste?
Alain Badiou: Iubirea este constructia unei lumi care nu a existat inainte ca cele doua fiinte sa se intalneasca.
Nu este doar o stare psihologica, o dispozitie in care plonjam.
Este o opera ce are drept caracteristica faptul ca se elaboreaza in doi.
Si mai ales nu este mereu ceva in stadiul de fuziune, ca in mitologie, in romane sau in serialele de televiziune, asa cum vor toate acestea sa ne faca sa credem.
Dar nici nu trebuie sa inchidem usile schimbarii si definitiilor alternative.
Pentru ca situatia cuplului este una deschisa, el trebuie mereu sa ia pozitie in fata lumii exterioare.
Ce legaturi avem cu parintii, cu amicii? Vom avea un copil?
Ce calatorii vom face impreuna? Din acest tesut de decizii luate impreuna se defineste durata, continuitatea.
Dar deciziile impreuna inseamna consens…
A.B.: Da, si noi probleme vor aparea, pentru ca nu totul se deruleaza in cadrul unei negocieri linistite.
Originea povestii, a intalnirii, faptul ca am ales acea persoana si nu alta sunt mereu puse in joc.
Nu ne situam in consumul celuilalt, ci intr-o constructie care ia timp. In acest cadru, sa decizi sa pui capat unei povesti de cuplu inseamna ca s-a terminat intevalul deciziilor impreuna.
Exact: de ce dorim oare ca povestea sa nu se termine, dar vedem ca tot mai adesea povestile de iubire se sfarsesc?
A.B.: Toti credem ca va fi pe viata. Nimeni nu spune: „In trei ani ma opresc“.
Nu rezista decat gratie puterii noastre de a gasi organizare, de a ne concentra asupra celui sau celei iubite.
Trebuie gasite solutii adaptate vietii unuia sau altuia. Suntem trimisi spre inventarea unei alegeri care nu poate fi socializata, institutionalizata, decisa de societate.
Indragostitii trebuie sa-si gaseasca propriul drum, pentru ca in ziua de azi eternitatea se fabrica in doi, in deplina libertate.
In alte vremuri, trebuia sa continuam pentru a salva aparentele. Astazi, iubirea este constienta de fragilitatea ei constitutiva.
Intrebarea este, deci, cat suntem de decisi sa trecem de obstacole sau sa cadem in fata lor.
Este dificil sa tinem pasul in lumea contemporana, in care hedonismul si nerabdarea detesta si suferinta si dificultatile.
Pentru ca, sa recunoastem, sa traversam niste probleme inseamna sa cunoastem suferinta.
Doar ca avem tendinta de a cere o satisfactie imediata. Dorim fericirea aici si acum.
Dar timpul trece si cuplul se uzeaza…
A.B.: Este o idee raspandita. Intensitatea este mare la inceputul aventurii, apoi scade vizibil. Eu nu cred.
Daca cel de langa mine nu este asa cum mi-l imaginam, asta nu ma impiedica sa merg mai departe alaturi de el sau de ea.
Iubirea este o transformare. Sunt mirat sa vad astazi cum oamenii cedeaza la greutati pe care le-ar fi traversat usor daca aveau o perceptie mai increzatoare asupra angajamentului lor initial.
Ei abandoneaza. Incep o relatie cu altcineva, dar va fi la fel. Pentru ca dificultatea nu este legata de partener, ci de conceptia idealista asupra acestuia.
Daca am fost odata dezamagiti, tindem sa ramanem in insatisfactie si renuntam, cata vreme am fi putut sa discutam.
Dar cum sa discutam? Trebuie sa facem asta mereu? Este bine sa facem un bilant periodic al relatiei?
Fiecare din deciziile pe care le luam antreneaza consecinte asupra iubirii noastre sau poate face sa apara probleme.
Pentru a le regla, trebuie sa ne schimbam punctul de vedere. Sa invatam sa le consideram niste noduri de dezlegat si nu niste probleme.
Fara batalie. Redeclarandu-ne mereu celuilalt. A fi fidel, dupa mine, nu inseamna sa iti iei angajamentul ca nu te vei culca cu altcineva.
A fi fidel, dupa mine, inseamna sa ne redeclaram iubirea mereu si mereu celuilalt. E ca si cum as spune: „Te iau asa cum esti si te accept in viata mea“.
Redeclararea este, de fiecare data, un fapt particular. Ea include cuvinte personale, singulare, si termeni care s-au generalizat.
Ca acel „te iubesc“ atat de banalizat. Si cel de care ne este teama, pentru ca ni se pare ca nu vom fi la inaltime…
Redeclararea se face atunci cand descoperim un aspect al cuiva, o trasatura pe care nu am observat-o anterior.
Se produce de obicei cu ocazia unei evolutii in istoria noastra personala.
Cand am schimbat meseria, am facut un copil, ne-am mutat, vom descoperi adesea aspecte noi ale celui sau celei alaturi de care am facut toate astea.
Si va fi nevoie sa acceptam din nou acea persoana pe care am primit-o in viata noastra. Pe ea, si nimeni altcineva.
Si daca ni se pare ca ne-am inselat cu privire la el sau la ea?
A.B.: Ce inseamna ca ne-am inselat? Celalalt nu e niciodata asa cum credem noi ca este.
Ne-am facut adesea o idee fantasmatica despre el sau ea, care nu are legatura cu realitatea.
Stim, cel mai adesea, atunci cand ne angajam sa fim cu cineva, ca nu-l cunoastem foarte bine.
Ceea ce se schimba este ideea pe care ne-o facem despre celalalt. Modelul mobil de iubire, pe care orice decizie luata impreuna il aduce in lumina.
