Infidelitate: Oamenii mai intai actioneaza, apoi incep sa gandeasca

Sanda Lepoiev, psiholog clinician si psihoterapeut

Cand partenerul (sau partenera) te insala, simti ca iti cade cerul in cap. Totul se schimba: ce a fost inainte de acest eveniment, ce va urma... infidelitatea modifica totul. Dar de ce se intampla astfel? Cum ne putem recompune dupa esecul unei relatii? Cateva explicatii oferite de psihoterapeutul Sanda Lepoiev.

Infidelitatea poate fi o trauma. Din experienta dvs. de terapeut, care ar fi cauzele care duc la acest comportament/eveniment in cuplu?
Sanda Lepoiev: Cred ca nu putem intelege fenomenul atat de frecvent al infidelitatii, al afectarii increderii si loialitatii din relatiile de cuplu, fara a patrunde in ceea ce reprezinta aceste notiuni, din punct de vedere psihologic.

Experienta omeneasca a iubirii implica, profund si fundamental, un dans interior delicat intre nevoia de pasiune, de idila romantica si cea de stabilitate, de familiariate securizanta. Avem nevoie, in egala masura, sa mentinem iubirea de la inceput, pasiunea, dar si sa apartinem unei relatii satisfacatoare de lunga durata. Vrem un sentiment de „casa”, de continuitate.

Dilema tuturor timpurilor: ce putem face pentru a mentine pasiunea si, in acelasi timp, sa o transformam intr-o relatie durabila? Cum poate supravietui relatia in timpul vietii noastre atat de ocupate? Ce e de facut atunci cand ne lovim de familiaritatea cotidiana? Deseori, crizele maritale de acest gen se nasc tocmai din alunecarea in rutina zilnica; acest lucru „sufoca” pasiunea si creeaza nevoia impetuoasa de a cauta o alta sustinere pentru sentimentul intensitatii pasionale.

In acelasi timp, se poate afirma ca exista unele principii fundamentale care fac un mariaj sa functio­neze. Unul dintre cele mai importante este cel al mentinerii unui echilibru intre nevoia de apropiere, de fuziune totala, si cea de mentinere si de cultivare a individualitatii fiecaruia. Fiecare cuplu trebuie sa-si des­copere echilibrul delicat intre o dependenta reciproca (sau o fuziune totala) si o separare rigida. Orice esec de acomodare in interiorul cuplului poate favoriza aparitia nevoii si dorintei unei relatii satisfacatoare... In alta parte.

Este infidelitatea un strigat de ajutor? Un semnal trimis partenerului oficial?
S. L.: Inainte de a fi un strigat de ajutor catre partener, a calca stramb este un semnal pentru noi insine. Este un semn venit din lumea noastra interioara, ce invita la re­examinarea relatiei de cuplu, a pozitiei personale in interiorul acesteia, a surselor insatisfactiei si, eventual, a capacitatii de a salva relatia, de ce nu? Desigur, uneori, este, poate, un semnal catre celalalt, dar putem spune acest lucru doar in masura in care cel in cauza face totul spre a fi descoperit, spre a provoca „incendiul“.

Insala sexele inegal? Barbatii mai mult ? Femeile? De ce se intampla sa-i invinuim mai mult pe unii sau pe altii?
S. L.: Va marturisesc ca nu stiu exact datele statistice pe aceasta tema. Dar nu cred ca se poate vorbi de o inegalitate a sexelor in aceasta privinta. Mi-e teama ca aceasta idee reflecta o prejudecata comuna si explicabila.

De ce explicabila? E nascuta, probabil, din anumite stereotipuri sociale. Inclin sa cred ca barbatii ar fi mai dispusi sa ad­mi­ta (poate chiar cu o anumita placere, destul de prost ascunsa), o astfel de opinie a celor din jur despre ei. Lucrul acesta ar putea aduce intariri unei imagini „masculine”.

In cazul femeilor, din aceleasi stereotipii si preju­decati, imaginea de femeie adultera s-ar asocia cu un sentiment jenant, insotit de ru­si­ne, lucru care aduce mult mai multa tacere pe aceasta tema. In lipsa unor date o­biec­tive, ma intreb daca nu cumva barbatii ar fi mai dis­pusi sa se laude astfel, in timp ce femeile ar pastra pentru ele insele asemenea informatii...

Oamenii percep anumite tipuri de infidelitate drept mai grave decat altele. A insela cu cel mai bun prieten, de exemplu. Este tentatia ceva greu de controlat? Exista un moment in care „ne putem opri“?
S. L.: Semnificatia infidelitatii poate fi inteleasa doar din interiorul relatiei de cuplu. Chiar daca cei din afara relatiei pot judeca unele fapte ca fiind mai grave decat altele, adevarata intelegere a ceea ce e de neiertat din fiecare eveniment nu-si poate avea sursa decat in interiorul acelei relatii.

Pentru a vorbi despre cat control avem asupra noastra in astfel de momente, trebuie sa ne intrebam daca suntem dispusi sa gandim si sa ne exa­minam trairile si relatiile, in general. Din pacate, cel mai frecvent oamenii intai actioneaza, si abia mai apoi incep sa se gandeasca si eventual sa-si justifice actiunile. In cele din urma, examinarea propriei relatii de cuplu ii invita pe cei doi parteneri la o punere de acord in viziunea pe care o are fiecare despre casatorie.

Casatoria se bazeaza pe un angajament consimtit si pe o legatura pe termen lung, care merge dincolo de satisfactia momentana a unei nevoi sau de intalnirea erotica pe termen scurt. Casatoria este, de fapt, un destin comun.