Infidelitatea lui mi-a relansat dorinta

In primii ani, sexul juca un rol important in viata noastra. Faceam amor fara regularitate, intens si hard. Fara multe discutii sau preludii lungi, era o penetrare aproape brutala.

Vorbeam mult despre aventurile noastre anterioare, despre parteneri, despre fantasme, si aceasta libertate ne alimenta dorinta.

Cand ne-am revazut dupa niste ani, el a fost foarte direct cu mine: nu vrea sa se mute cu mine pentru ca nu vrea o relatie unica.

Totusi am locuit impreuna si credeam ca il voi face sa se schimbe. Nu am reusit in totalitate si in orice caz nu imediat.

Cand reiau istoria vietii noastre impreuna, cred ca multele sale infidelitati au alimentat dorinta mea pentru el. Ma inselase inca de la inceput, mereu cu foste prietene ale sale, adica fostele lui amante.

Sexul de o seara, fara urmari din punctul lui de vedere, ii era necesar ca o nevoie permanenta, dar si ca o aparare, ca sa nu se simta prins in relatia noastra.

Am stiut asta mereu. Acceptam acest fapt pentru ca alaturi de mine era mai iubitor. Azi ma gandesc ca infidelitatea lui a fost in miezul vietii noastre sexuale ca un stimul al sexualitatii, dar si al durerii mele.

Dupa cinci ani de viata comuna, intensitatea vietii noastre sexuale a scazut. O resuscitam cu povesti de-ale lui.

Era un sistem infernal: el ma insela, asta imi alimenta dorinta, dar sufeream in asa masura, incat deveneam foarte agresiva. Astfel ca el, cred, s-a oprit din cuceriri peste cuceriri.

Ii era teama ca-l parasesc, asa cum mi-a spus o data si cum eu amenintam frecvent. Dar tinea realmente la mine. Mai faceam dragoste rar, in vacante. Dormeam cate o noapte impreuna fara niciun gest erotic.

Cand mai incerca, era o catastrofa. Eu eram intr-o absenta completa a oricarei dorinte de sex. De fiecare data, in cele patru sau cinci ocazii ale acestei perioade glaciare, nu am reusit deloc sa am orgasm.

Ori nu avea el erectie, ori imi facea rau. Asta pe mine ma tulbura foarte tare, dar eu nu puteam vorbi, iar el nu voia sa abordam problema.

Si sa vorbim despre ce? Cand unul are chef si celalalt nu are, se poate vorbi, dar asa… Nici macar nu ma mai masturbam, nu mai ajungeam la izvorul care ma facuse sa simt dorinta. Credeam ca s-a terminat.

Eram agresiva. Eram foarte nefericiti impreuna, dar nu ne trecea prin cap sa ne despartim, pentru ca, paradoxal, ne iubeam.

Ce a declansat sexualitatea mea? Am descoperit ca ma insela iar. Nici nu stiu daca a avut sau nu alte relatii. Dar de data asta lasase indicii, de parca avea nevoie ca eu sa stiu. Pentru ca dorinta mea sa reapara.

Am facut niste scene oribile, si in timpul uneia din ele dorinta a reaparut. Plangeam ca o nebuna si m-a luat in brate si m-a sarutat cu multa forta, dupa multi ani, si totul a inceput din nou, ca inainte.

Din acea zi, avem o viata erotica bogata. Chiar daca facem sex mai rar decat inainte. Dorinta e mereu acolo. Si evident ca ne-am reluat si conversatiile erotice.

Sigur ca riscam sa functionam ca inainte, dar cred ca e realmente posibil sa avem o viata sexuala implinita. Si, pe masura ce imbatranim, devenim mai contemplativi.

Cred azi ca este povestea principala de iubire a vietii mele si cred ca si el vede lucrurile la fel. Nici nu am stiut inainte ca-l iubesc asa de mult.