Cand nu ne mai ajunge somnul

Oboseala poate fi cauzata de o multime de factori. Insa cand vine din chiar lipsa de somn putem ajunge sa avem sentimentul - epuizant - ca nu mai exista nicio cale sa ne recapatam tonusul si linistea interioara.

Somnul face parte din categoria lucrurilor aparent marunte, dar care, prin prezenta lor discreta in viata noastra, ne pot aduce o stare de liniste sau ne pot provoca adevarate probleme. Nu stiu cat suntem de recunoscatori atunci cand il avem, dar este dramatic pentru fiecare dintre noi atunci cand stam noptile asteptandu-l pe Mos Ene. Care este mecansimul fizic si psihic care duce la pierderea somnului? Specialistii subliniaza astazi ca majoritatea insomniilor reprezinta, mai degraba, tulburari de trezire decat de somn propriu-zis.

Somnul are trei faze: cel lent si usor, cel lent si profund si cel paradoxal. In timpul ultimei dintrei ele au loc si visele. Cele trei etape se succed in cicluri de aproximativ doua ore timp de 6-8 ore in timpul fiecarei nopti.

Somnul usor si cel profund (care este si cel mai odihnitor) permite recuperarea pe plan fizic, in timp ce somnul paradoxal stimuleaza reorganizarea vietii psihice. Aceste trei componenete se succed in mod armonios si odihnitor atat timp cat mecanismul de trezire este blocat. In anumite situatii, insa, tindem sa ne fortam limitele. Stresul, grijile, anxietatea, efortul excesiv, toate acestea se reflecta la nivelul somnului: adormim greu, ne trezim des, odihna nu ne mai relaxeaza. In mod normal suntem programati sa ne trezim pentru foarte scurt timp intre fiecare dintre cele trei etape, insa, in situatii ca cele de mai sus, nu mai putem reintra in faza urmatoare de somn.

Dupa o perioada denopti nedormite efectul este cel al bulgarelui de zapada: mai multe insomnii acumuleaza mai multa tensiune care este si mai greu de invins seara urmatoare. In mod paradoxal se intampla adesea ca insasi oboseala excesiva sa fie dusmanul care alunga somnul. Ce se intampla cu creierul nostru cand dormim? Sistemul de blocare a trezirii este determinat de serotonina.

Un neurotransmitator foarte important, responsabil si cu schimbarile starilor noastre de spirit, ea se acumuleaza peste zi permitand astfel somnului sa se instaleze fara pauze de tre­zire. Insa daca ne simtim „sub presiune“ dintr-un motiv sau altul, o alta substanta, secretata de creier, preia comanda: dopamina. Somnul nostru devine astfel agitat, neodihnitor, iar dimineata ne gaseste frustrati si cu povara oboselii pe care o vom purta de-a lungul intregii zile. Nu doar starea noastra psihica resimte efectele negative ale lipsei unui somn sanatos: noaptea, cand suntem in repaus, are loc reinnoirea celulara a organismului.

Somniferele: o solutie ?

Lipsa unui somn bun nu inseamna doar o placere de care este neplacut sa ne privam; prelungirea acestui fenomen reprezinta un semnal de alarma. El indica faptul ca ne confruntam cu un element negativ (o afectiune de tip fizic sau emotional) in viata noastra. Totodata ne arata ca pe viitor lucrurile se pot inrautati daca nu-i acodam organismului sansa de a se reface cum se cuvine. In acest caz cea mai la indemana solutie pare somniferul.

Este adevarat ca ideea de a apela la o pastila care sa iti ia grijile cu mana si sa iti aduca somnul pe gene este foarte tentanta. Medicii avertizeaza, insa, ca acesta trebuie luat cu multa precautie si numai in cazuri de forta majora. Riscul depedendentei este real, mai ales in cazul celor care ajung sa apeleze la somnifer doar de teama ca nu cumva sa aiba nevoie de el.

Florina, 41 de ani, este insotitoare de zbor, iar tulburarile ei de somn au pornit tocmai de la practicarea unei meserii care presupunea schimbul de fus orar si noptile nedormite.„Timp de 10 ani nu am reusit sa mai adorm in timpul noptii. Ma zvarcoleam in pat, aprindeam apoi lumina ca sa citesc sau imi faceam ceva de mancare... Stiind si ce slujba solicitanta am nu faceam decat sa imi repet mereu ca trebuie sa ma odihnesc. Efectul a fost exact pe dos: cand reuseam cu greu sa adorm era un somn scurt, cu vise urate, din care ma trezeam mai obosita, parca, decat inainte. Am inceput sa simt ca ma lasa puterile.