Acesta este principiul de la care a pornit discutia cu domnul doctor Horatiu Albu, Presedinte Societatea Romana de Medicina Ortomoleculara (dr.albu@naturomedica.ro, Dacia International Medical Center - 0766 536 553).
Psychologies: Ce este nutritia ortomomoleculara? Care sunt principiile sale?
Horatiu Albu: Pentru a va raspunde la aceasta intrebare, voi porni de la doua citate care imi par extrem de elocvente, mai ales ca se angajeaza in „definirea“ ambelor segmente importante ale nutritiei ortomoleculare: recuperarea sanatatii pierdute si prevenirea imbatranirii.
Dar si a intregului ei cortegiu de manifestari degenerative.
Astfel, cum bine spunea José Ramon Llorente – presedintele Societatii Spaniole de Nutritie Ortomoleculara, „medicina ortomoleculara este disciplina stiintifica bazata pe convingerile ca multe afectiuni se datoreaza deficitului de anumiti nutrienti (vitamine, minerale, oligoelemente, aminoacizi, acizi grasi, enzime, fitohormoni) si ca reproportionarea lor corecta aduce beneficii importante in recuperarea sanatatii“.
Cu ceva timp inaintea domnului Llorente, adica in 1995, un alt eminent medic, dr. Richard A. Passwater – important biochimist, cercetator si autor in domeniul nutritiei ortomoleculare si al terapiilor antioxidante – enunta:
„Stabilitatea sistemelor vii se deterioreaza progresiv, din cauza unor reactii chimice si nu a trecerii timpului.
Daca putem controla viteza de aparitie a acestor reactii nocive, putem controla procesul de imbatranire“.
Aceste doua citate – care explica extrem de clar ce este si ce isi doreste nutritia ortomoleculara alaturate principiilor ortomolecularitatii emise de prof. dr. Linus Pauling, constituie reperele calauzitoare in activitatea oricarui practicant al acestei discipline.
De cand se studiaza?
H.A.: Bazele disciplinei au fost puse in anii ’50 la Universitatea Stanford, unde magistralul prof. Pauling (Laureat al Premiului Nobel pentru Chimie in 1954 si Laureat al Premiului Nobel pentru Pace in 1962) a emis o ipoteza (care transpunea in termeni stiintifici o mai veche „framantare“ a oricarui medic) si si-a indreptat cercetarile in sensul confirmarii sau infirmarii acesteia. Din fericire, a fost o confirmare!
Prin ce difera de alte preocupari si principii nutritive vehiculate azi?
H.A.: Diferentele sunt, in principal, doua, dar sunt enorme! Daca pe un nutritionist il intereseaza in mod deosebit starea de nutritie a pacientului si mai ales echilibrele/dezechilibrele balantei energetice si aportul de macronutrienti (glucide, lipide, proteine), pe medicul care practica nutritia ortomoleculara (dietetica speciala) il intereseaza pacientul, cu intreaga sa patologie, scopul sau fiind crearea regimului igieno- dietetic personalizat acestuia si suferintelor sale.
Mijloacele sunt reprezentate atat de echilibrarea macronutritionala (dar acesta, doar in subsidiar), cat mai ales de cea micronutritionala (cu acele substante necesare in cantitati mici organismului si care se constituie in finii reglatori ai tuturor proceselor si rutelor metabolice: micronutrientii ortomoleculari).
