Omul-iedera sau personalitatea dependenta

Cum recunoastem o personalitate dependenta
Sursele de suferinta ale personalitatii dependente
Cazuri celebre de dependenta
Fazele dependentei
Originile dependentei
Inconvenientele unei personalitati dependente
Cum sa ne purtam cu personalitatile dependente

• Recomandabil
• Nerecomandabil

Tips

Nu putem trai intr-o independenta desavarsita fata de semenii nostri. Dar cand dependenta depaseste limitele rezonabile, cand ne diminueaza autonomia si tinde sa-i sufoce pe cei de langa noi, se pare ca suntem nefericitii posesori ai unei personalitati, in cel mai bun caz, dizarmonice, in cel mai rau, disfunctionale.

Cum recunoastem o personalitate dependenta

La prima vedere, poate sa fie o persoana foarte sociabila, hipersociabila, prietenul tuturor, gata sa sara in ajutor, gata chiar sa sacrifice ceva din interesul si confortul propriu pentru binele celorlalti.

Este conciliant, vesnic de acord cu toata lumea. Daca in prezenta lui se exprima doua pareri contrare, fie tace si zambeste, asteptand sa vada care punct de vedere iese invingator, fie gaseste o opinie de mijloc care sa le impace pe amandoua si sa le faca in egala masura acceptabile.

Este prietena care nu se duce singura la shopping si este gata sa-si cumpere o rochie care-i place mai putin numai pentru ca asa este sfatuita.

Este colegul care prefera sa lucreze intr-o echipa in care sa fie mereu vioara a doua.

Dependentul are nevoie de acceptare. Face compromisuri pentru a se simti integrat intr-un grup, chiar daca valorile acestuia nu sunt in intregime comune cu ale sale. Se lasa dus de val, uneori chiar in directii periculoase.

Dependentul are nevoie permanenta de aprobare. Nu are incredere in propria judecata si nici in posibilitatea ca ceilalti sa-i accepte punctul de vedere diferit de al lor.

Dependentul nu are incredere in sine. Prefera sa lase altcuiva decizia, chiar in probleme care-l privesc exclusiv.

Sursele de suferinta ale personalitatii dependente

• Critica, dezaprobarea.
• Singuratatea.
• Despartirile.

Cazuri celebre de dependenta

Sancho Panza este constient de mediocritatea sa. El are nevoie de Don Quijote pentru a-si justifica existenta prin slujirea unui erou care intruneste calitatile pe care el insusi simte ca nu le poseda: cavalerism, curaj, noblete, inteligenta, farmec.

Leporello este gata sa-si puna pielea la bataie pentru a-i inlesni lui Don Juan aventurile la care el insusi nu spera. Povesteste despre acestea cu incantare, cu uimire, mandru de a fi valetul unui barbat atat de seducator.

Doctorul Watson este un fin observator, un valoros depozitar al unor informatii stiintifice si al unei logici fara cusur. Dar are nevoie de Sherlock Holmes ca sa-i valorifice cunostintele si observatiile, cu al sau de-a dreptul arogant: “Elementary, doctor Watson!”. Dr. Watson, pur si simplu, nu detine o asemenea replica stralucita.

Obelix a cazut in cazanul cu potiune si atat. N-are niciun merit pentru supranaturala sa forta fizica. Trebuie, asadar, sa o puna in slujba intelepciunii reprezentate de Asterix.

Fazele dependentei

Exista o prima faza de atasare fata de una sau mai multe persoane. Se straduieste sa fie acceptat.

Faza urmatoare este cea in care dependenta s-a instalat. S-a asigurat de acceptarea celorlalti si le-a incredintat tacit rolul de a decide in locul lui. Pare sa fie o faza de echilibru, convenabila.

Faza a treia se caracterizeaza prin vulnerabilitate. Subiectul devine constient de starea lui de dependenta si se teme de consecintele unei rupturi, de situatiile in care trebuie sa se descurce pe cont propriu.

Originile dependentei

Chiar daca tendinta spre atasare si dependenta este fireasca, specifica fiintelor vii care traiesc in colectivitate, exarcerbarea acestor trasaturi la unele persoane provine, cel mai probabil, din comportamentul parental, din anumite atitudini educative sau din evenbimente de viata.

Doua tipuri de atitudini parentale pot facilita aparitia unor trasaturi de personalitate dependenta:
- Parintii sovaielnici, care nu isi asigura intr-o masura suficienta copilul de afectiunea si interesul lor, pot induce copilului tendinta de a-si intensifica mereu eforturile si de a se agata cu disperare de ei.
- Paintii supraprotectori care transmit copilului mesajul alarmant ca sunt vulnerabili, ca lumea e plina de pericole, ca este greu de supravietuit si ca numai protectia cuiva puternic poate sa-i scoata cu bine la capat.

Evenimentele de viata pot fi diverse dar avand un numitor comun: lipsa de sprijin, indeosebi afectiv. Abandonul sau separarea indelungata de unul sau ambii parinti vor face ca viitorul adult sa tina cu orice pret la relatiile sale, sa nu suporte gandul despartirii.