Paranoicul de langa noi

Ce il caracterizeaza pe paranoic
Paranoia poate aduce avantaje?
Disconfortul paranoiei
Consecintele finale
Ajutorul specializat
Cum sa ne purtam cu paranoicii?

Paranoicul este un tip inteligent. De aceea este atat de greu sa-i facem fata si sa-i demontam argumentatia diabolica atunci cand ne acuza de tradare sau complot. Paranoia nu este o simpla manie automata a persecutiei ci este un intreg sistem de gandire grefat pe o sensibilitate exacerbata.

Din primul moment observam...

Ce il caracterizeaza pe paranoic

1. Suspiciune

Paranoicul este colegul care trage cu urechea, crezand ca orice discutie purtata cu glas scazut il priveste.

Paranoicul este subalternul convins ca ai ceva cu el, ca il defavorizezi, ca ii vanezi greselile, ca ii dat intentionat sarcini de nerezolvat si ca, pana la urma, “il pandesti la cotitura” ca sa-i dai lovitura de gratie.

Paranoicul este seful care crede ca subalternii il sapa si il saboteaza, ca gresesc intentionat ca sa-i ruineze munca si reputatia sau chiar ca sa-i ia locul.

Este cumparatorul care crede ca intentionat vanzatoarea nu i-a dat restul corect, ca este sitematic inselat la cantar sau vanzatoarea care crede ca cel care cumpara i-a dat o bancnota mai mica intentionand s-o pacaleasca.

Este partenerul gelos care iti asculta convorbirile telefonice, iti citeste e-mail-urile si SMS-urile, te asteapta fara sa te anunte la iesirea de la serviciu.

2. Rigiditate

Paranoicul are o logica stralucita dar inflexibila. Orice ii spui poate fi folosit impotriva ta si in sprijinul teoriei lui. Cuvintele tale sunt pentru el munitie confiscata. Nu s-ar intoarce pentru nimic in lume din convingerile lui.

Paranoicul este colegul care pune cap la cap alte discutii, alte imprejurai, alte gesturi si construieste schema complotului. Daca incerci sa-i dovedesti ca s-a inselat, este convins ca il mai si iei drept fraier si ca incerci, o data in plus, sa-l pacalesti. Sau ca ai un interes sa-i adormi vigilenta.

Paranoicul este subalternul care, daca primeste o prima, este convins ca el a primit-o pe cea mai mica, sau a primit-o din greseala.

Paranoicul este seful care, daca te oferi sa lucrezi peste program fara sa fii platit, isi inchipuie ca ai facut undeva o greseala pe care te straduiesti s-o acoperi cumva sau ca ai sa ceri o favoare in schimb. Sau ca preferi sa lucrezi nesupravegheat la cine stie ce proiect clandestin sau prin metode neagreate de el.

Paranoicul este partenerul care, fara sa intrebe “cu cine ai vorbit?” sau “despre ce era vorba?”, crede ca a inteles substratul discutiei tale telefonice si ia orice explicatie ca pe o incercare de a escamota adevarul.

Paranoia poate aduce avantaje?

Daca tinem cu orice chip sa gandim pozitiv, putem spune ca da. Mai precis, unele trasaturi pe care se bazeaza paranoia: vigilenta, inclinatia spre analiza, logica. Problema apare in momentul in care aceste trasaturi sunt exacerbate si gandirea subiectului nu mai cunoaste nuante, cand suspiciunea se transforma in obsesie sau delir.

Disconfortul paranoiei

Paranoia creeaza disconfort celor din jur dar mai ales subiectului insusi. Nu are liniste, nu are incredere in nimeni, deci nu simte pe nimeni apropiat. Este singur. Este mereu in alerta si sufera din pricinile lui inchipuite.

Convins de ostilitatea celor din jur, cauta in permanenta argumente si le gaseste, in cele din urma, ceea ce, in loc sa-i aduca liniste, il va face inca si mai nefericit.

Atunci cand contextul este favorabil, apare la paranoic megalomania. Se vede pe sine ca un geniu, ca pe un erou care are de luptat cu toti cei din jur, cu lumea intreaga. Vrea sa fie puternic, cat mai puternic, atat de puternic incat nimeni sa nu aiba nicio putere asupra sa. Cazurile citate cel mai des in literatura de specialitate sunt Stalin si Hitler. La noi, Ceausescu. Asadar, daca imprejurarile permit, paranoicul poate sa produca dezastre la scara nationala si chiar mondiala.

Consecintele finale

Comportamentul lui de respingere si acuzare ii va indeparta treptat pe cei din jur si unele dintre banuielile lui se vor transforma in realitate.

La serviciu, colegii vor inceta brusc discutia la intrarea lui in birou. Poate se vor privi, intr-adevar, cu complicitate, intrebandu-se ce a auzit si ce-o fi inteles.

Subalternii paranoicului se vor alia ca sa se apere. Sefii lui il vor pune sa lucreze mai mult singur si vor respira usurati in cazul in care se va hotari sa demisioneze.

Partenerul va cauta consolare in alta parte si il va parasi pe paranoic cand nu va mai suporta tensiunea.

Credeti ca paranoicul va spune: “Vai, ce-am facut!”? Nu. Va spune: “Deci am avut dreptate!