|
 |
Pasiv-agresiv sau vesnic in opozitieMereu bombanind, mereu de alta parere – dar pe care nu si-o exprima deschis ci numai sub forma de carteala – si mereu revoltat impotriva autoritatii, fie ca este vorba de familie sau de serviciu. Iata un portret sumar al pasiv-agresivului. Este pasiv in momentul in care se iau deciziile. Nu participa la discutii, nu-si expune punctul de vedere, nu obiecteaza deschis, nu are nimic de propus.
Mereu bombanind, mereu de alta parere – dar pe care nu si-o exprima deschis ci numai sub forma de carteala – si mereu revoltat impotriva autoritatii, fie ca este vorba de familie sau de serviciu. Iata un portret sumar al pasiv-agresivului. Este pasiv in momentul in care se iau deciziile. Nu participa la discutii, nu-si expune punctul de vedere, nu obiecteaza deschis, nu are nimic de propus. Participa in sila la sedinte, pare ca a fost adus cu de-a sila, ca suporta cu greu adunarea de oameni si il plictisesc schimburile de idei. In familie, lasa mereu impresia ca isi sacrifica adevaratele dorinte pentru mofturile celorlalti. Devine, insa, agresiv in momentul in care ar trebui sa aplice deciziile luate. Atunci contesta totul, de la justetea deciziilor si pana la competenta celor care le-au luat. Iar daca n-are incotro si trebuie sa se conformeze, o face in sila, exagereaza ostentativ dificultatea si complicatiile considerate inutile ale sarcinii, asa incat sa intarzie si sa provoace cat mai multa suferinta. Comportamentul pasiv-agresiv pare incoerent si inexplicabil privit de la oarecare distanta. Dar daca ne apropiem putin, ce observam? Prin ce se remarca pasiv-agresivul
Iar comportamentul pasiv-agresiv se face simtit nu numai la serviciu ci, uneori, si in familie. „Unde mergem in concediu?” Raspuns: ridicare din umeri. Sau: „Unde vrei.” (Nu „Unde vrei tu”, pentru ca asta ar insemna de la inceput ca-ti fac o favoare, de buna voie; „Unde vrei”, pentru ca nu ma intereseaza.) „Hai sa mergem la mare.” Acolo: „Mare, mare si iar mare. Caldura, soare, aglomeratie, oboseala...” Pasiv-agresivul este, cu siguranta, nemultumit de situatia sa. Considera ca merita mai mult de la viata. Fie este supracalificat pentru munca pe care o face, fie este convins ca ar fi putut face mai mult, ca ar fi meritat o pozitie superioara celei pe care o ocupa. Nu tolereaza subordonarea. Fie pentru ca se considera superior intelectual sefului, fie ca il considera pe acesta incompetent pentru postul pe cre il ocupa, fie ca isi pune problema independentei sale, a libertatii de decizie. In familie, poate fi vorba de un sot sau o sotie care considera ca a facut un mariaj nereusit, ca se sacrifica in casnicie. Dar poate fi vorba de un adolescent care isi cauta identitatea, isi cauta drumul spre maturitate si independenta, caz in care pasiv-agresivitatea este o faza normala si tranzitorie. Personalitate sau comportament pasiv-agresiv? Ca sa vorbim de o personalitate pasiv-agresiva, trebuie sa fim siguri ca persoana are acest comportament dintotdeauna, de dimineata pana seara, la serviciu, acasa si oridecate ori simte ca ceva i-a fost impus si nu i-a fost cerut destul de politicos, cel putin de la egal la egal.
|
|
|
|||||||||||||||
