Stresul, un fenomen cu multe difinitii

Stres si relaxare, doua cuvinte uzuale azi in toate mediile. Dar ce este de fapt, stresul, acest demon al zilei de azi?

Un fenomen foarte cunoscut, dar dificil de definit. Daca notiunile de angoasa si anxietate sunt de esenta psihologica, notiunea de stres are baze biologice. In 1936, la Universitatea McGill din Montreal, Hans Selye a descris reactiile pe care le are organismul la diverse forme de agresiune (anatomo-fiziologice sau psihologice) si a definit un “sindrom general de adaptare” cu trei faze:

Faza initiala sau faza de alarma in cursul careia organismul este supus agentului agresor (“stresor”) si reactioneaza cu rapiditate printr-o activare a sistemului nervos vegetativ cu eliberare de catecolamine (adrenalina si noradrenalina); respectivele reactii fiziologice sunt comparabile cu cele intalnite in cazul tensionarilor emotionale.

Dincolo de un anumit prag, modificarile interne produse astfel creeaza un dezechilibru homeostazic, iar acesta la randul lui provoaca o contrareactie uneori excesiva. Este momentul cand organismul intra in faza de rezistenta: mijloacele de aparare sunt mobilizate pentru a lupta impotriva agentului de stres. Diencefalul si hipofiza intra in actiune si stimuleaza secretii de hormoni cortico-suprarenali, insotite de o crestere a catabolismului, iar in caz de stres persistent, de aparitia unor ulcere gastro-intestinale, accidente cardio-vasculare si alte tulburari somatice care variaza in functie de mediul si natura agresiunilor.

In final, organismul intra intr-o faza de epuizare ce poate duce la moarte. Studiile lui Seyle au dobandit notorietate in anii cinzeci o data cu publicarea lucrarii Stress of Life, iar termenul ”stres” a intrat in limbajul curent pentru a desemna orice situatie in care organismul este supus unui eveniment fizic sau psihologic la care trebuie sa faca fata prin activarea mecanismelor de adaptare.

Vom folosi termenii “stres’ si “stresant”; “agresor” si ‘agresiune” ar fi putut fi folositi pentru a traduce “stresor” si “stres”, insa folosirea termenului “stres” este astazi ireversibila. “A face fata” este expresia romaneasca utilizata ca echivalent pentru termenul englezesc “coping”.

Conceptul a fost lansat, iar o jumatate de secol mai tarziu inca mai domneste, inspirand nenumarate publicatii si concepte variate, adeseori destul de putin riguroase. Nu voi preciza decat cateva puncte majore ce se gasesc in relatie cu emotiile. Extinderea notiunii de stres la orice situatie noua ce necesita o reactie adaptativa face ca factorii de stres sa poata fi legati si de evenimente fericite: avansari, calatorii, casatorie...

Companiile de asigurari au ajuns chiar sa transpuna in cifre riscul de mortalitate in functie de diferitii factori de stres si au stabilit scari, cum este si faimoasa scara de “vulnerabilitate” creata de Holmes si Rahe. Mai jos:

SCARA DE VULNERABILITATE LA STRES:

Aceasta scara (redusa aici la cativa itemi) ne da o idee despre extrema varietate a eventualilor factori de stres. Este un fapt real ca unele accidente cardiace survin la aflarea unei vesti neasteptate, indiferent daca e vorba de un eveniment fericit sau nefericit; uneori cancerul sau alte boli se declanseaza in perioadele imediat urmatoare dupa pensionare sau cu ocazia unor schimbari profesionale sau familiale, pozitive ori negative.

Totusi, pentru a nuanta aceasta perspectiva nelinistitoare, a fost dezvoltata si o alta conceptie, referitoare la “stresul pozitiv. Sau “eustres” . Viata cotidiana ii ofera fiecaruia dintre noi o portie de „anxietate pozitiva”.

Care se intalneste cu cea de stimuli utili; este vorba de emotiile bine temperate, micile bucurii si necazuri, dificultatile care fac sa creasca placerea de a invinge, satisfactiile provocate de reusite si care intretin tonusul fizic si moral al individului.

O situatie de protectie totala ar crea o stare de nirvana fara indoiala insuportabila si cauzatoare de prejudicii pentru sanatate. Unii autori au prezentat situatiile prea linistite, generatoare de plictiseala si frustrare ca fiind stresante. Atractia pentru activitatile sportive si ludice, „aventuri” si calatorii este un indiciu al nevoii si al binefacerilor eustresului. In plus, nu exista o relatie liniara simpla de tipul: factor de stres.

Generat de acelasi factor, stresul poate fi diferit in functie de mai multi factori legati de personalitatea subiectului si de imprejurari.