Dr. Dana Jianu: Cred in chirurgia estetica din necesitate, nu din capriciu

Poate o operatie sa aduca linistea sufleteasca? O masura mai mare la sutien garanteaza amorul etern? Pentru ce ar merita investitia intr-o operatie estetica? La toate aceste intrebari raspunde dr. Dana Jianu, medic primar chirurgie plastica estetica.

In ce masura o interventie de chirurgie estetica poate „repara“ si complexul pacientului?
Dr. Dana Jianu: In ideea ca imperfectiunea fizica este una adevarata, si nu una inchipuita, odata cu rezolvarea imperfectiunii generatoare de complex psihologic, cel mai adesea, complexul dispare in mod automat, firesc.

Dimpotriva, daca discutam de un complex psihologic legat doar aparent de un defect fizic, adica de un defect fizic imaginar, fara un substrat anatomic, atunci operatia estetica nu elimina acel complex, pentru ca actul chirurgical nu a avut obiect. Indicatia (necesitatea) in chirurgia estetica este o tema foarte importanta, dar care, uneori, este la limita. Atunci cand defectul fizic este evident si pacientul are o stare emotionala si psihica echilibrata, cu siguranta operatia de chirurgie estetica duce la eliberarea de complex.

Dar cand necesitatea interventiei este discutabila, la granita, atunci trebuie cantarite cu foarte multa atentie posibilele bene­ficii si riscuri. În aceste cazuri, este foarte importanta discutia (discutiile) cu pacientul, care trebuie sa inteleaga limitele si posibilitatile actului chirurgical. Numai pacientul insusi poate sa hotarasca daca be­neficiile vor fi mai mari decat riscurile si sa isi asume demersul medical.

Exista, insa, si cazuri in care pacientul acuza un defect fizic inexistent sau foarte putin important, care genereaza o suferinta psihica disproportionata. Chirurgii esteticieni trebuie sa rea­lizeze ca acest pacient nu are nevoie de operatie si o eventuala interventie nu il va face mai fericit, ci dimpotriva. Acel pacient sufera, probabil, de o afectiune psihica numita dismorfofobie si trebuie indrumat pentru consult si tratament de specialitate la colegii psihiatri sau psihologi.

Daca pacientul isi recastiga incre­de­rea in sine, efectul este definitiv?
■ Daca operatia estetica a fost justificata si daca s-a corectat in bine un defect fizic real, cresterea increderii in sine este o urmare naturala si survine aproape automat. Am ajuns la aceasta concluzie din zecile de sondaje de opinie (anonime) efectuate. Vazandu-le, putem presupune ca, odata ce rezultatul (bun) al operatiei este definitiv, acea stare de incredere in propria persoana va persista intreaga viata.

Totusi, chirurgia estetica nu este de­cat indirect o terapie psihologica si, daca ceva se schimba in mod nefavorabil in viata acelei persoane, a­tunci acea incredere de sine poate fi deteriorata, chirurgia estetica ne­putand fi blamata pentru acest lu­cru. Chirurgia estetica nu este un bu­ton a carui apasare aduce ferici­re. Pentru a fi fericit concureaza mult mai multi factori, printre care o viata spirituala bogata, echilibrul u­nei vieti profesionale si familiale im­plinite, o stare buna de sanatate etc.

Se poate intampla ca o persoana sa regrete ca si-a facut o asemenea interventie?
■ Bineinteles! Daca ar fi sa ne gandim la milioanele de operatii estetice care se realizeaza anual pe glob, ne putem imagina ca exista si multa insatisfactie. Aceasta poate fi generata de: operatiile facute fara indicatie (inutile), o proasta comunicare intre medic si pacient, cu aprecierea defectuoasa fie de catre medic, fie de catre pacient a raportului dintre posibilitatile si limitele chirurgiei estetice, pacientului fiindu-i inselate asteptarile initiale. Printre cauze mai putem enumera tehnicile chirurgicale folosite neadecvat, evolutii nefavorabile dupa operatie, neres­pectarea indicatiilor medicului.

De regula, pentru ce se recurge la aceasta solutie – pentru propria persoana sau pentru societate, job, partener?
■ Ideal este ca motivatia pacientului sa fie una strict personala atunci cand hotaraste sa recurga la o operatie estetica, sa tina de imbunatatirea imaginii de sine. Totusi, chiar si in aceasta situatie, intra in discutie si componentele legate de optimizarea relatiei individului cu partenerul de viata, societatea, profesia. Operatiile care se fac, insa, sub presiune psihologica sau la cererea explicita a unor jucatori externi (partener, anturaj social, concursuri televizate) au foarte mari sanse sa duca la nemultumiri ulterioare, la inadecvarea individului in raport cu sine si/ sau cu mediul in care traieste.