Deliciul mierii

Hrana zeilor, ale carei texturi, savoare si parfumuri neschimbate au traversat secole, ii atrage mereu pe gurmanzi si incita la retete irezistibile.

Istoria mierii se confunda cu cea a omenirii. Recolta roiurilor de albine i-a inspirat pe artisti si, odata cu nasterea religiilor, mierea si albina au fost sacralizate.

Aliment al zeilor si regilor, mierea mentine tineretea, prelungeste viata si are grija de sanatatea oamenilor.

In Grecia, zeilor Olimpului li se oferea un amestec de miere si lapte – ambrosia (ambrozia), un nectar mitic cu care egiptenii si evreii le umezeau buzele nou-nascutilor.

Regasita peste tot in obiceiurile antice, mierea capata mai multe conotatii, si ca cel contemporan al lunii de miere, sinonim pentru o perioada fericita si dulce.

Mierea si-a pastrat calitatile dietetice si terapeutice: energizanta, buna pentru gat, stomac si rinichi, antifebrila, antibacteriana, bogata in calciu si fructoza, antiseptica, ea ajuta la cresterea copiilor si restabileste metabolismul slabit al persoanelor in varsta.

Drumul florilor

Albinele zboara dupa placul lor, iar apicultorii muta stupii cat mai aproape de sursa nectarului. Poate suna ciudat, dar albinele polenizeaza si cimbrul, rozmarinul, toate florile de tufaris, lavanda, rezultand o miere limpede, foarte aromata si usor acida.

Toamna, apicultorii fabrica mierea presarata cu ambra si cu gust de caramel, putin amarui. Inainte de hibernare, armata minuscula ofera o miere cu gust de brad, de culoarea bronzului, cu aspect usor rasinos.

Desigur, nu uitam de mierea autohtona: de tei, galbena, foarte aromata, sau de cea de salcam, care nu se va zaharisi din cauza trecerii timpului.

Mierea de castan, neagra, dulce-amaruie, este o intalnire placuta pentru papilele gustative, iar daca vrei sa mergi la extrem, incearca mierea de arbust – cea mai amara dintre toate.

Sicilia produce miere din citrice: mandarine, portocale si lamai, iar Corsica produce o miere rara, cea de narcisa.

Un limbaj universal

Placerea oferita de miere apartine tuturor culturilor, tarilor si bucatariilor. Am facut o mica cercetare si venim cu cateva propuneri savuroase.

Tartine: un strop de miere peste unt semi-sarat sau branza alba; peste branzeturi rafinate intinse pe paine prajita.

Deserturi cu fructe: salata de portocale andaluze, taiate rondele, cu miere pe deasupra si un strop de ulei de masline; fructe la tigaie – caise, corcoduse, zmeura – servite caldute, cu inghetata si miere.

Gustul acru-dulce al mierii poate fi combinat cu succes cu sarea si otetul, in cazul muraturilor. Unse cu miere, alimente marinate si condimentate par a fi lacuite – carnea si pestele. Andivele, morcovii, prazul, cartofii au nevoie de miere pentru a fi confiate sau caramelizate.

O delicioasa garnitura pentru fripturi sunt cartofii caramelizati cu miere la care se adauga coaja de lamaie si ghimbirul cu celebrele calitati anti-cancerigene.

Sute de feluri de mancare aduc un omagiu albinelor, prin retete extraordinare: coasta de vitel innabusita in tigaie, caramelizata cu miere si stropita cu vermut, suc de lamaie sau otet balsamic.

Sos pentru sparanghel: amestec de smantana, suc de lamaie, miere si piper, la care se pot adauga mirodenii si un strop de suc de portocale.

Cat despre spuma de ciocolata neagra… o lingurita de miere este un must.