Sa-ti cunosti greutatea naturala... si s-o accepti

 

Si daca greutatea este genetic determinata, ca si inaltimea? Si daca organismul nostru isi regleaza singur aportul caloric? Acest nou discurs al nutritionistilor anunta poate sfarsitul curelor de slabire. In orice caz, o adevarata schimbare de mentalitate.

Nimeni nu isi doreste neaparat sa aiba 1,70 m cand masoara doar 1,65 m (poa­te doar purtand tocuri!) In schimb, nici nu mai numaram cati sunt cei care risipesc o energie nebuna pentru a slabi 5 kg! si daca aceasta lupta e inutila? Bineinteles, greutatea depinde de raportul intre cantitatea de hrana si consum (activitatea fizica, metabolism de baza). Respectand aceasta logica, pentru a slabi e suficienta reducerea celei dintai si cres­terea celei de a doua. Dar nu e atat de simplu.

Ca si pentru cea mai mare parte a variabilelor biologice – temperatura, presiune arteriala, glicemie etc. – organismul este cel care regleaza masa grasa astfel incat ea sa fie relativ constanta. Aceasta reglare naturala se efectueaza in parte datorita senzatiei de foame sau de satietate, care ne permit sa ne controlam alimentatia. De aceea, pe termen lung, greutatea
ma­joritatii dintre noi variaza putin.

Un individ care ar consuma zilnic 2500 de calorii si ar manca, tot zilnic, 25 de calorii in plus – aici vorbim de o diferenta de 1% (echivalentul unei jumatati de iaurt natural) – s-ar ingrasa 9 kg in 10 ani. Concluzie: cei a caror greutate este stabila pe o perioada asa de lunga de timp isi adapteaza nevoile alimentare consumului, cu o crestere sub 1%! Ei se afla la greutatea lor de echilibru, acea greutate „naturala” pe care specialistii o numesc „set point”. Dar cum putem sti daca avem greutatea naturala? Set point inseamna greutatea stabilizata a unui individ care mananca numai in functie de senzatia de foame. Pentru a simplifica, persoanele care nu au absolut nici o problema cu alimentatia au greutatea lor naturala. Chiar daca aceasta greutate nu le convine...

In acest punct incep problemele: pentru aceeasi inaltime, unii se opresc la 60 de kg, altii la 70 sau 80... Iar specialistii nu stiu cu adevarat de ce. Cercetarile merg in doua directii: explicatia genetica - probabil am mostenit de la stramosii nostri indepartati o anumita rezistenta la slabit (foarte utila atunci in perioadele de foamete); explicatia sociologica - majoritatea oamenilor dispun de un sistem de reglare a greutatii care functioneaza convenabil in conditii de viata „normala”. Or, abundenta ofertei alimentare solicita excesiv acest sistem. De aici, numarul mare de persoane care au probleme cu greutatea. Persoanele a caror greutate naturala este depa­sita pot fi repartizate schematic in trei categorii: cei grasi „natural”, cei destabilizati sau cei nesatisfacuti cronic.

Indivizii grasi In mod „natural”
Greutatea lor naturala este depasita din cauza unor factori genetici, boli, tulburari hormonale, renuntare la fumat, consum de medicamente... Ei mananca doar in functie de senzatia de foame, dar greutatea lor ramane in continuare mare. Slabitul devine atunci foarte dificil. Asta presupune ca ar trebui sa manance mai putin, astfel incat sa nu aiba niciodata senzatia de satietate, ceea ce pe termen lung este imposibil. Singura lor speranta raman cercetarile farmacologice. Doar un medicament care face sa scada greutatea naturala ar putea sa-i ajute sa sla­beasca pe cei obezi.

Un calcul simplu
Andreea 32 de ani, 1,68 m
Greutatea ei naturala stabilizata este de 64 de kg.
Greutatea „de forma”, adica cea la care se simte bine, fiind atenta la ceea ce mananca si practicand o activitate sportiva, este de 61 de kg.
Greutatea ideala, cea pe care si-ar dori-o este de 58 kg. Aceste trei valori se situeaza toate la capitolul „greutate normala”. Andreea ar putea chiar sa aiba 70 de kg si s-ar incadra tot la greutatea normala.

Cuvinte cheie: minte si corp, greutate, aport caloric, organism, nutritie, diete, sanatate, ingrijire