Dragilor mei parinti adoptivi,

 

Va multumesc pentru ca m-ati dorit si pentru ca m-ati iubit. Sunteti singurii parinti pe care ii cunosc si va sunt recunoscator pentru tot.

Dar cred ca a sosit timpul sa aflu cine sunt cu adevarat, cine mi-a dat viata si de ce m-a dat spre adoptie. Sunt intrebari care ma macina si la care vreau sa gasesc un raspuns, chiar daca nu va fi cel dorit.

Fie ca voi gasi sau nu ceea ce caut, asta nu inseamna ca am sa va iubesc mai putin. Pentru mine veti ramane parintii mei, cei care si-au luat concediu cand am avut varsat de vant si au suferit alaturi de mine, care m-au dus la Disneyland de ziua mea, care mi-au bandajat genunchii juliti ori de cae ori cadeam cu bicicleta.

Sentimentele mele nu se vor schimba, pentru ca cei pe care ii caut au renuntat de bunavoie la dragostea mea, iar singurele lucruri pe care le avem in comun sunt mostenirea genetica.
Sper sa nu fiti suparati pe mine, sa-mi intelegeti decizia si sa fim la fel de apropiati ca si pana acum.